Cristian Preda, un ţepuit

Dragă Cristi, mi-e teamă că n-ai înţeles nimic din politică.

Silviu Bian, preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, secretar de stat în Guvernul Boc, a fost prins în flagrant luând 82.000 de lei mită, după cum acuză procurorii DNA. Ulterior, DNA a susţinut că Silviu Bian lua mită în formă continuă, tranşa anterioară, cea aferentă lunii septembrie, ridicându-se la 22.000 de euro şi 19.000 de lei. Banii proveneau de la angajaţii ANOFM care contribuiau, conform rechizitoriului, cu sume din propriul salariu pentru a-şi convinge şeful să cofinanţeze cu 25% proiecte europene în ceea ce priveşte sectorul resurselor umane.

Acoperit de alte evenimente arzătoare la ordinea zilei, cazul nu a trecut de stadiul de ştire. Dar arestarea preşedintelui ANOFM, demis de Emil Boc în urma scandalului, generează un număr important de alte suspiciuni.

În primul rând, atrage atenţia suma colectată: în  septembrie şi octombrie s-au adunat  aproape 50.000 de euro. Iar banii erau strânşi din salariile angajaţilor.

Erau aceste sume destinate în exclusivitate buzunarului lui Silviu Bian sau ne confruntăm aici cu un sistem organizat de colectare de fonduri pentru PDL?

Cunoscuţii lui Silviu Bian spun că era un om onest. A fost numit într-o funcţie publică având misiunea de a aduna bani? A fost el integrat în sistem? Foarte multă lume se întreabă de ce lupta pentru putere este atât de înverşunată în România. Se bat aceşti oameni pe viaţă şi pe moarte pentru reforme, pentru eficientizarea statului, pentru un trai mai bun pentru cetăţeni? Sau miza este cu totul alta, şi anume exploatarea la sânge a tutoror resurselor pe care le oferă instituţiile publice?

Schema despre care toată lumea vorbeşte este simplă. Partidul care stăpâneşte administraţia colectează taxe de la angajaţi plus o parte din şpăgile aferente. La rândul lor, funcţionarii plătesc pentru a-şi păstra postul care le asigură venituri suplimentare din aceleaşi şpăgi. Iar politrucii numiţi la conducerea instituţiilor statului au ca sarcină de serviciu să colecteze banii şi să-i livreze mai sus. Altfel, nu stau în funcţie.

Într-o ţară săracă aşa cum este România, frapează sumele exorbitante cheltuite în campaniile electorale. Chiar şi pentru recentele alegeri din două colegii rămase vacante s-au pus la bătaie resurse considerabile, dacă este să ne referim numai la celebrele pungi cu zahăr, făină şi ulei folosite pe post de argumente electorale. De unde? Să ne gândim la 2008, la 2009 şi la ce va fi în 2012.

L-am văzut recent pe Cristian Preda povestind buimăcit cum a încercat să candideze la una dintre funcţiile din partid, şefia unei comisii. A căutat vreo trei săptămâni ghişeul unde să-şi depună candidatura. Nu l-a găsit. A aflat, ulterior, că postul era dedicat unui finanţator al partidului. Dragă Cristi, mi-e teamă că n-ai înţeles nimic din politică. Şi nu eşti singurul. Vorbeşte şi cu ceilalţi colegi „reformişti" din partid.

Ion M. Ionita este Redactor-Şef Historia şi editorialist "Adevărul"