Coruptia - o fatalitate?

A curs multa cerneala in ultimele saptamani despre campania anticoruptie a guvernului Nastase. Cei mai multi dintre cititorii care ne-au scris pe aceasta tema sunt sceptici asupra sanselor ca ea sa

A curs multa cerneala in ultimele saptamani despre campania anticoruptie a guvernului Nastase. Cei mai multi dintre cititorii care ne-au scris pe aceasta tema sunt sceptici asupra sanselor ca ea sa tulbure macar, in vreun fel, relatiile clientelare statornicite si mai nimeni nu crede ca marii corupti vor raspunde vreodata pentru faptele lor. Dar, de ce ar fi mai optimisti cetatenii, daca primul-ministru insusi, dl. Adrian Nastase, recunoaste acum public ca "anticoruptia a inceput prost", asa cum prost au inceput si celelalte campanii declansate de guvernele anterioare? De aici pana la acreditarea ideii ca fenomenul de coruptie este o fatalitate la romani nu mai e decat un pas. Iata ce scrie in aceasta privinta un cititor bucurestean, dl. Stelian Popescu: "Dupa cum ati publicat in Adevarul, ambasadorul SUA la Bucuresti, Michael Guest, a avertizat din nou Romania in legatura cu coruptia. Excelenta Sa, desi are dubii (pe buna dreptate) in ceea ce priveste existenta vointei politice de a se lupta impotriva coruptiei, spera si doreste ca Romania sa se transforme intr-o democratie in care functia publica nu este folosita pentru a obtine beneficii private. Ar fi poate bine si chiar cinstit sa i se spuna d-lui ambasador ca in Romania, din pacate, cam dintotdeauna clasa politica a suferit de aceasta racila numita coruptie, pe care a generat-o si a alimentat-o permanent". Cred ca, oricate exemple am gasi noi in istorie, tot nu se justifica incrucisarea bratelor: asta e, n-avem ce face! Mai nou, se incearca acreditarea ideii ca, de fapt, coruptie este peste tot, nu numai la noi. Dar ce, America nu este acum zguduita de un scandal de coruptie la nivel inalt? Dar in Germania, Franta, Belgia n-au fost cazuri de coruptie ce au tinut saptamani in sir pagina intai a ziarelor? Au fost. Chestiunea se pune in alti termeni. Acolo, institutiile statului nu se opresc la usa nici unui cabinet. Ele isi fac datoria, indiferent de persoana ce urmeaza a fi cercetata. Niciodata presedintele tarii sau primul-ministru nu se vor oferi ca avocati din oficiu ai celui sau celor suspectati de coruptie. Pana la urma ne intoarcem mereu la lege si la cultul pentru lege. Fiecare trebuie sa se raporteze la lege. Aici se afla si deosebirea fundamentala dintre noi si ei. La noi exista destui - parlamentari, ministri, functionari publici, dar si diverse scursuri ale tranzitiei, indivizi imbogatiti pe cai dubioase si care se afla deasupra legii, facandu-si propria lege. In tarile lumii civilizate, toti cetatenii sunt cu adevarat egali in fata legii si se supun acesteia. Are dreptate cititorul nostru Gheorghe Radu, din Urziceni, Ialomita, care atrage totodata atentia ca esentiala in lupta impotriva coruptiei este in primul rand revizuirea acelor legi care din start, in mod deliberat, au lasat portite pentru abuzuri si coruptie. Revine in scrisori ideea publicitatii in presa si a dependentei de publicitate. Din lipsa de informatii, se fac fel de fel de presupuneri cu privire la relatia dintre continutul presei si furnizorii de publicitate. Ma vad nevoit, de aceea, sa fac cateva precizari in legatura cu ziarul Adevarul. Dl. Razvan Pisica, din Bucuresti, este convins ca "linia pe care o impune patronul unei publicatii este de cele mai multe ori cea a marilor clienti de publicitate". E bine sa se inteleaga si la noi odata ca publicitatea este o activitate comerciala, cu care redactia nu are nici o legatura. Este o prestare de servicii platita conform unor tarife la vedere. Asa procedam noi la Adevarul. Orice insinuari sunt absolut gratuite. Dl. E. Emanuel, tot din Bucuresti, vorbeste chiar de "un dezmat publicitar" si ne sugereaza sa facem publice rezultatele financiare pe anul trecut, cu precizarea veniturilor din publicitate. Rezultatele financiare detaliate vor putea fi consultate la Registrul Comertului, iar in privinta "dezmatului", e bine de stiut ca presa scrisa a cunoscut anul trecut o diminuare a veniturilor din publicitate. Iar fara publicitate nu ati mai putea citi ziare, stimate domn.