Cornel Udrea, un profesionist care scrie şi în somn
0Artistul clujean trăieşte mai mult pe scenă. Îşi ia subiectele din viaţă. Doar că le vede pe dos.
Scriitor sau jurnalist umorist. Şi una, şi cealaltă. „Îmi permit legal mai multe iubite”, ne spune în stilul său caracteristic. Cornel Udrea a început munca de jurnalist de jos. A făcut cunoştinţă cu departamentul de ştiri al studioului Radio Cluj în urmă cu 40 de ani.
„Am umblat cu reportofonul prin apele revărsate la inundaţiile din 70”, îşi aminteşte acesta. A ajuns apoi să facă reportaje, interviuri. A preluat din anul 1972, până astăzi, una din cele mai longevive emisiuni de divertisment, Radio Duminica. A încercat tot ce se putea la radio, chiar emisiuni sportive şi de tineret.
Poezii patriotice pentru consumaţii la Conti
A simţit din plin regimul comunist, dar recunoaşte că a şi profitat pe urma lui.
Pe de o parte, a fost nevoit să se reorienteze, când activitatea studioului regional de radio de la Cluj a fost suspendată: „Ne-am trezit peste noapte cu lacătul pe studio”. A încercat să revoluţioneze un club muncitoresc, dar a fost repede epurat de activiştii vigilenţi şi exilat să administreze un cinematograf. A reuşit totuşi să înfiinţeze cinemateca, extrem de apreciată de studenţi.
Avea prea multe de spus, aşa că a început să scrie. A început cu poezii de dragoste pentru colegele de la Litere. Apoi a trecut la nuvele şi piese de teatru. O vorbă de duh, o întâmplare şi gata subiectul. Ceva între umor fin şi absurd. Şi-a exersat talentul şi cu poezii patriotice dedicate. Se plăteau bine.
Umorul îmbătrâneşte
„Prietenii mă aşteptau peste drum la salar, să sărbătorim, la Bardezi sau Conti”, îşi aminteşte acesta. Reuşea să dribleze cenzura.
„Obiceiuri de nuntă la cangurii şchiopi” a trecut surprinzător de cenzură. „Au scăpat poantele”, ne-a spus Udrea. A simţit nu doar subiectul, dar şi nevoia unei prezentări mai bune a mărfii. Titlurile sale surprind prin constraste. „Prefer umorul de limbaj, care implică biblioteca. Cartea trebuie însă să atragă şi prin titlu”, ne spune cu „Ciuperci potabile”, ultima realizare, în mână. Scăpat de regimul comunist, dar şi de un viciu de care preferă să nu-şi mai amintească, Udrea s-a aruncat pe scris. Scrie într-una. Teatru, proză, poezii, antologii, monografii. Chiar şi literatură antidrog. A depăşit 60 de volume. Sunt tiraje mici. Dacă înainte îşi risipea cu generozitate timpul cu prietenii la cafele, acum a devenit egoist: „Scriu ca un profesionist, după orar”. Adică şi noaptea, dacă îi vine o idee, o fructifică, nu se mai culcă.
„Şi în somn scriu. Ţâşneşte ideea, o scriu, nu o las să o ducă somnul”. A călătorit după revoluţie, dar traducerile expresiilor noastre nu au echivalent. „Doar românul percutează. Străinului trebuie să îi explici tot contextul ca să înţeleagă ceva”, precizează scriitorul. Nu scapă niciunul din cele circa zece festivaluri de umor din toată ţara, loc de întâlnire al umoriştilor. Se poate lăuda şi cu câteva experimente unicat, cum ar fi o carte de umor pentru nevăzători, sau literatura antidrog.