Constituţie antiislamistă, în Egipt

Mai puţin de un sfert dintre egipteni au aprobat prin referendum popular reformele constituţionale dorite de partidul preşedintelui Hosni Mubarak. Pe care organizaţiile pentru apărarea

Mai puţin de un sfert dintre egipteni au aprobat prin referendum popular reformele constituţionale dorite de partidul preşedintelui Hosni Mubarak. Pe care organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului sau parteneri occidentali ai Egiptului le consideră antidemocratice.

Autorităţile de la Cairo au respins un raport al organizaţiei Amnesty International (AI) care acuză Egiptul de tortură sistematică în secţiile de poliţie şi închisori. Potrivit AI, peste 18.000 de oameni sunt închişi în Egipt fără proces, unii chiar de un deceniu. Raportul mai afirmă şi că Egiptul a devenit un centru internaţional pentru interogarea şi tortura cetăţenilor altor state, în cadrul "războiului împotriva terorii". Ministrul de externe de la Cairo a indicat însă "reuşitele Egiptului în domeniul drepturilor omului" - şi a arătat spre instituirea Consiliului Naţional pentru Drepturile Omului, organism guvernamental condus de fostul şef al ONU Boutros Boutros Ghali.

"Stat poliţienesc"

Poate fi şi mai rău. Partidul Naţional Democratic, al preşedintelui Hosni Mubarak a trecut prin parlamentul pe care îl controlează deplin un set de amendamente ale Constituţiei, care ar putea scoate opoziţia religioasă din cadrul vieţii politice oficiale.

Pachetul reformist prevede, între altele, permanentizarea stării de urgenţă, ceea ce le va permite agenţilor de securitate ai guvernului să asculte telefoanele, să urmărească orice mail şi să pătrundă în casele cetăţenilor suspectaţi terorism. De fapt, este o introducere în Constituţie a unor măsuri prevăzute de codul anti-terorist. Noutăţile sunt că preşedintele poate dizolva parlamentul şi că supervizarea judiciară independentă a alegerilor a fost înlocuită cu un organism guvernamental "imparţial".

Ascultarea telefoanelor şi reţinerile fără mandat erau deja permise în Egipt în baza legii stării de urgenţă, instituită după asasinarea preşedintelui Anwar Sadat, în 1981. La primele alegeri prezidenţiale libere din Egipt, în 2005, Hosni Mubarak a promis ridicarea acestei legi. Alegerile au fost vegheate atunci de judecători, cu un anumit grad de independenţă - despre unii s-a spus că au acoperit fraude guvernamentale, despre alţii că au favorizat o victorie a Frăţiei Musulmane, mişcarea islamică de opoziţie. Tot atunci, opoziţia stângistă seculară a dat mâna cu puternica Frăţie musulmană pentru a face competiţie guvernului. Acum, Frăţia a boicotat referendumul şi a lăsat opoziţia seculară singură şi neputincioasă. Mai departe, Frăţia intenţionează chiar retragerea celor 88 de fideli din parlament.