Comisioane la firme de stat

(Urmare din pag. I)

cu acceptul si aportul unor personalitati politice si al celor care aveau atributii in controlul achizitiilor de tehnica militara. Toate scandalurile s-au stins insa, fara urmari majore. Reamintim, pe scurt, cateva din cele mai importante escrocherii in acest tip de comert. Afacerea "Puma" Scandalul a izbucnit in urma unei anchete declansate de Biroul pentru Cercetarea Infractiunilor Economice Grave al Politiei din Africa de Sud. Asa s-a aflat si in Romania, in 1995, ca la incheierea unui contract intre IAR Ghimbav si firma Armscor din Pretoria privind cumpararea la mana a doua a 12 elicoptere Puma s-a oferit un comision fabulos. Pentru 8,5 milioane de dolari platiti prin banca, la vedere, comisionul a fost de 3,6 milioane de dolari. Dupa ce au negat categoric posibilitatea ca informatia sa fie reala, oficialii romani au incercat intoxicarea presei printr-un mesaj patriotic: cei 3,6 milioane de dolari n-ar fi parasit tara, ci ar zace depozitati intr-un cont secret al Executivului. Tot ancheta politiei din Africa de Sud a lamurit lucrurile; comisionul s-a impartit astfel: 1,4 milioane dolari au primit doi cetateni sud-africani, 716.000 dolari a primit firma Brasov Exports, 755.233 dolari - firma Aircraft Consultants, 98.000 de dolari - romanca Ana Ghinea, 300.000 de dolari - Benone Ghinea, 98.333 dolari - Fairbairn Trust Co, 112.972 dolari - Banque International A. Luxembourg. Scandalul "Bombelor" A aparut in 1998 ca urmare a unor certuri intre conducerea RATMIL si conducerea ROMTEHNICA - cele doua mari societati de stat din industria de aparare. Cum o regie era in subordinea Ministerului Industriilor si cealalta in subordinea Ministerului Apararii Nationale, conflictul a avansat la nivel de ministri - Babiuc versus Berceanu. Totul a pornit de la comisionul de 6 la suta incasat de Romtehnica pentru vanzarea unor echipamente militare produse de RATMIL. Contractul, in valoare de 18 milioane de dolari, avea ca obiect achizitionarea de catre Fortele Aeriene Indiene a unor bombe de aviatie. Afacerea "Motorola" In 1997, opt ofiteri de rang inalt din Armata si doi ministri - Victor Atanasie Stanculescu, ministrul Apararii, si Ioan Tipu, ministrul Agriculturii - au fost pusi sub urmarire penala pentru implicarea in Afacerea "Motorola". Cei zece au fost acuzati pentru ca au acceptat cumpararea de echipamente Motorola de catre Directia de Comert Exterior din MApN prin firmele intermediare. Pretul de achizitie a fost de 3 ori mai mare decat cel practicat oficial de firma americana. Prejudiciul statului roman a fost estimat la 8 milioane de dolari. * In iulie 2001, ziarul Adevarul prezinta un alt contract pagubos: 24 elicoptere modernizate la un pret mai mare decat cel aferent cumpararii a 24 de elicoptere noi. In urma publicarii anchetei, ministrul Apararii de atunci, Sorin Frunzaverde, promite o ancheta asupra intregii aviatii militare. Cazul "Prodigo" In avantul privatizarii la norma, guvernantii CDR-PD-UDMR au anuntat ca vor scoate la vanzare si o parte din capacitatile industriei de aparare. Asa a aparut o initiativa ciudata: majoritatea directorilor din regia de armament si tehnica militara - RATMIL - alaturi de liderii sindicali au pus bazele unei firme: Prodigo SA. Fondatorii sustin ca firma nu a desfasurat niciodata activitati comerciale, singurul scop pentru care fusese infiintat constituindu-l cumpararea de actiuni sau active RATMIC. In firma Prodigo se pare ca urmau sa fie reprezentati toti salariatii RATMIL dupa metoda PAS. Cum guvernantii s-au razgandit si au renuntat la privatizarea in sectorul industriei de aparare, Prodigo ar fi murit natural, radiat din Registrul Comertului din lipsa de activitate. Ramane insa un mare semn de intrebare: de unde ar fi avut salariatii RATMIL - tinuti in somaj tehnic din 1995 - fonduri necesare pentru cumpararea de actiuni? De mentionat ca pe lista actionarilor Prodigo a figurat si sotul Noricai Nicolai, om politic de marca in PNTCD. La acea vreme, PNTCD detinea conducerea Agentiei Nationale de Control al Exporturilor Strategice si a Interzicerii Armelor Chimice - organism guvernamental care, in colaborare cu Ministerul Apararii Nationale, aproba licentele de import-export de tehnica militara. Dupa alegerile din 1999, Norica Nicolai (fost presedinte al Consiliului Economic si Social) s-a zbatut sa intre taman in Comisia de aparare a noului parlament. Domnia sa este si in prezent membra a acestei comisii. Industria de aparare in cadere libera Declinul continuu al industriei de aparare inregistrat in ultimii 8 ani face ca, in perspectiva, sa nu poata fi luata in calcul decat mentinerea a maximum 7 la suta din actualele capacitati de productie. Acest procent este varianta cea mai optimista din cele mai vehiculate in cabinetele Ministerului Industriilor si ale Ministerului Apararii Nationale. Directorii unitatilor din industria de aparare isi fac sperante pentru ceva comenzi doar din 2004, deoarece Armata a anuntat in repetate randuri ca, pana la sfarsitul anului 2003, nu va mai fi lansat nici un program nou de inzestrare. Iar programele vechi, aflate in derulare, sunt bazate in principal pe importuri. Pentru a intelege cat de abrupta a fost caderea acestui sector economic, precizam ca, pana in 1989, unitatile romanesti din industria de aparare realizau in urma exportului circa 1 miliard de dolari anual. In anii '80, Romania era clasata pe locul 5 in lume in topul vanzarilor de tehnica militara. Declinul industriei romanesti de aparare a fost determinat de cauze externe, obiective, dar si de cauze interne care ar fi putut fi rezolvate de multi ani. Cea mai importanta problema este brambureala din legislatia romaneasca la adapostul careia, in ultimii 8 ani, s-au incheiat afaceri paguboase de sute de mii de dolari. In afacerile cu armament, comisioanele ajung la sume fabuloase si este posibil ca persoane din conducerea Ministerului Apararii Nationale sau a Ministerului Industriilor - cele doua structuri in subordinea carora s-au aflat societati-mamut beneficiare de licente pentru import-export de tehnica militara - sa fi avut interes sa mentina aceasta brambureala. In domeniu insa nu a fost identificata inca nici o persoana corupta. Precizam ca totalul cheltuielilor pentru Aparare acordate prin bugetele de stat din 1992 - 2000 a fost de 1,7 miliarde de dolari, iar mare parte din acesti bani au fost destinati importului de tehnica militara. Pentru a diminua tentatia comisionului si a contribui, totodata, la dezvoltarea economiei romanesti, exista o solutie simpla, utilizata in toate tarile civilizate: achizitia in regim offset (contrapartida). Instituita prin lege in majoritatea tarilor europene, achizitia in regim offset se defineste prin urmatorul mecanism: firma X care exporta tehnica militara in tara Y are obligatia de a investi sau de a atrage investitii in economia tarii Y. Suma destinata investitiilor reprezinta un procent din suma pe care tara Y a platit-o firmei X pentru dotarea cu tehnica militara. In prezent, pe plan international, valoarea investitiilor in regim offset este in mod curent de suta la suta, adica toti banii pe care o tara ii plateste pentru inarmare sunt reinvestiti in dezvoltarea economica a tarii respective. Turcia, spre exemplu, a atras din cumpararea de tehnica militara importante investitii in turism. Oficialii romani au cunoscut metoda achizitiilor in regim offset, dar n-au promovat-o. Un fost ministru al Apararii, Victor Babiuc, a publicat chiar un studiu pe aceasta tema. Analiza se referea la situatia din tarile vestice. Pe plan intern insa, Babiuc nici macar nu a incercat promovarea ideii. Ca ceva miroase urat in afacerile cu tehnica militara a constatat probabil si premierul Adrian Nastase, care, in aprilie 2001, si-a exprimat dezacordul fata de politica Ministerului Apararii Nationale "de a efectua importuri de armament, fara sa se uite la ce se poate produce in tara" si a recomandat infiintarea unui sector in subordinea Guvernului care sa intermedieze importurile de armament. Din pacate, in urma declaratiei, nu s-a schimbat nimic pana in prezent. Intreband ieri despre posibilitatea aparitiei unei legi a offset-ului, ieri, am primit asigurari ca un astfel de act normativ va aparea cat de curand, in prima jumatate a acestui an. Exista, de cateva luni, un proiect elaborat de specialisti din Ministerul Industriilor, care, de curand, a primit si avizul Ministerului Apararii Nationale. Dupa intrarea in vigoare a acestei legi, toate importurile de tehnica militara se vor contracta doar daca firmele exportatoare accepta sa investeasca in economia romaneasca cel putin 80 la suta din valoarea importului.