Centura Capitalei, cercul infernului

Ocolirea Bucureştiului pe şoseaua de centură durează mai mult decât un drum dus-întors până la Piteşti. Răbdare şi tutun. De asta au nevoie şoferii care trebuie să ocolească

Ocolirea Bucureştiului pe şoseaua de centură durează mai mult decât un drum dus-întors până la Piteşti.

Răbdare şi tutun. De asta au nevoie şoferii care trebuie să ocolească Bucureştiul, pe centură. Un drum cu câte o bandă pe sens care nu satisface nici pe departe nevoile unei capitale europene, tranzitată de sute de mii de maşini pe zi. În plus, inelul care înconjoară Bucureştiul este incomplet în zona Mogoşoaia - Chitila, unde şoferii sunt obligaţi să intre prin cele două localităţi pentru a reveni pe centură.

Pare incredibil ca un drum de 76 de kilometri să fie străbătut în aproape patru ore. Este aşa-zisa centură a Bucureştiului, care, în loc să îi ajute pe şoferi, mai mult îi încurcă. "Centura asta ne mănâncă zilele. Dacă aş şti că scap neamendat, aş intra cu măgăoaia asta de 30 de tone prin centrul Bucureştiului", a spus Toni, un camionagiu din Braşov.

Numai 16 kilometri într-o oră

Un experiment făcut de echipa "Adevărul", în jurul prânzului, arată că drumul pe centură între DN1 şi autostrada Bucureşti - Piteşti durează o oră şi douăzeci de minute. Am ajuns la Otopeni la ora 11.35. Continuăm drumul pe centură relativ civilizat.

Coloana se mişcă bine. Şoseaua e destul de bună, numai în unele locuri din apropierea intersecţiilor asfaltul este lăsat, formându-se şleauri din cauza maşinilor grele. Cei doi kilometri până la Mogoşoaia îi facem în 16 minute. Ieşim de pe centură şi tranzităm Chitila. Ne ia 10 minute pentru că am avut noroc. Ne înscriem în drumul către autostrada Bucureşti - Piteşti. De data asta avem ghinion.

Cei 10 kilometri îi facem fix într-o oră. Ne mişcăm câteva sute de metri la 10-15 minute. "Ies la pensie şi nu mai văd o centură ca lumea în Bucureşti. Ne mint de ani de zile că o lărgesc pe asta şi că fac alta. Bine cel puţin că au mai turnat asfalt pe asta", s-a plâns nea Marin, un şofer de microbuz de la o firmă de curierat.

"Chilipiruri", pe dreapta

Drumul pare plicticos. Câmp de o parte şi de alta, gunoaie, şi în depărtare case cu arhitecturi care de care mai fanteziste. Nu te poţi uita mult pentru că ţi se "zbate" nervul optic. La un moment dat, la un kilometru, doi de centură, la marginea şoselei apar nişte domni care alungă monotonia. "Nu doriţi un trening belea, de firmă, lucrare Italia. Nu e chinezesc.

E adus de băieţi din Italia", ne-a spus unul dintre negustori. La numai câteva sute de metri, la intrarea pe autostradă, alt grup. Au pantofi sport. "Uite la băiatu' aici adidaşi cu reducere. Două bastoane (200 de lei - n.r.), şi ai adidaşi ultima modă", ne-a asaltat un tânăr cu o raniţă soioasă la spinare. Lasă omul din preţ până la 100 de lei şi ar da şi o pereche de ciorapi bonus, dar nu ne convinge.

Peste o oră între cele două autostrăzi

La ora 12.55 suntem sub pasajul care face legătura Bucureştiului cu autostrada către Piteşti. Plecăm, tot pe centură, către Autostrada Soarelui. Până la Bragadiru, unde este drumul naţional care face legătura între Bucureşti şi Alexandria, facem 22 de minute. Spre Jilava apar din nou coloane. La fel şi în zona Berceni. La 14.11 ajungem la Autostrada Soarelui. Am parcurs 32 de kilometri într-o oră şi un sfert. Atât cât am face de la Bucureşti la Piteşti, pe autostradă, fără a depăşi 100 de kilometri pe oră.

Încercăm să ne întoarcem spre Otopeni. Imposibil. Coada de maşini de la intrarea în Pantelimon se înşiră pe mai bine de 10 kilometri. Intrăm în Bucureşti cu încredere şi ajungem din Pantelimon în Pipera în 25 de minute. De unde şi morala. Nu traversaţi Bucureştiul pe centură. Încercaţi prin oraş, că merge!