Exclusiv Cele trei Românii care l-au făcut pe Nicușor Dan președinte. Analiza psihologului Daniel David

Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David susține că Nicușor Dan a obținut nu doar votul României europene, ci a atras sprijin și din celelalte două Românii. Educația este cheia care va împiedica România să ajungă o societatea fragmentată, cu instituții slabe, mereu în pragul anarhiei.

Din punct de vedere psihocultural, există trei Românii: România europeană, România aflată în faza de emancipare și România tradițională, susține Ministrul Educației și Cercetării, psihologul Daniel David.

Victoria lui Nicușor Dan la alegerile prezidențiale din 18 mai s-a datorat sprijinului larg al României europene, dar candidatul independent a atras un număr semnificativ de voturi și din zona celorlalte două Românii, afirmă psihologul.

Daniel David a explicat ce trebuie să se întâmple pentru ca diferențele dintre cele trei Românii să nu transforme țara într-o societatea fragmentată, cu instituții slabe și manipulabile, mereu în pragul scandalului/anarhiei.

El a mai arătat cum putem să trecem peste scindarea care a divizat România și peste motivele pentru care diaspora a votat împotriva modernizării țării.

De ce nu mai este diaspora un factor de modernizare a țării

Adevărul: Cum reușim să trecem peste scindarea din societatea românească, apărută în contextul alegerilor prezidențiale?

Daniel David: Înțelegând că România este a tuturor și construind instituții care să funcționeze bine, nu prost, nu pentru ele, ci pentru oameni. Asta se face cu oameni în poziții de conducere care au credibilitate că pot face asta! În plus, mobilizând un patriotism modern, prin care toți trebuie să ne protejăm și să ne dezvoltăm țara, fără a o pune la risc intern (de exemplu, polarizări cu rupturi sociale și scandal/anarhie) sau extern (de exemplu, tranzacționări ale suveranității noastre în fața unor puteri/practici neobișnuite din prezent), în aceste condiții internaționale extrem de periculoase.

Diaspora a fost percepută la alegerile precedente ca un factor de modernizare a țării. Ce s-a întâmplat între timp?

S-au întâmplat mai multe lucruri. Astfel, și acolo unde se află diaspora au slăbit instituțiile și, adesea, s-au înrăutățit condițiile socio-economice, generându-se astfel frustrare în diasporă, dar și modele de urmat în luptă cu instituțiile.

În plus, în țară, instituțiile nu s-au îmbunătățit, pentru a fi mai aproape de oameni, iar în loc să lucreze pentru oameni, au ajuns pe alocuri să lucreze pentru ele. Nu mai vorbesc că establishmentul politic nu a arătat disponibilitate de schimbare, ci pe alocuri a comunicat aroganță.

„La frustrare, te exprimi în funcție de nivelul de educație!”

Dezbaterile din mediul online au degenerat grav transformându-se în competiții de înjurături. Cum se explică acest lucru?

Simplu, la frustrare te exprimi în funcție de nivelul de educație! Și ca stil de argumentare a unei teze și sub formă de conținut.

In Psihologia poporului român spuneați că societatea românească se împarte aproximativ 50/50 între indivizi colectiviști și autonomi. Victoria lui Nicușor Dan înseamnă că indivizii autonomi i-au depășit, ca număr, pe colectiviști. Ce înseamnă acest lucru?

Acel procent era estimat în 2015. De atunci, am vorbit și am scris de multe ori despre aproximativ trei Românii, din punct de vedere psihocultural. Una a unor indivizi autonomi deja emancipați, care susțin instituțiile democrației (europene) moderne. O Românie a unor indivizi autonomi în fază de emancipare socio-economică, care adesea sunt antisistem (anti-instituții), pornind și de la proasta funcționare a instituțiilor și a unui fond educațional deficitar în țară (în zona căreia au înflorit conspirațiile și pseudocunoașterea) și care sunt adesea grevați de furie. În fine, o Românie a părții mai tradiționale (încă colectivistă), cu frică față de România unei democrații europene. Nicușor Dan a obținut suportul larg al României europene, dar a atras semnificativ și din partea celorlalte două Românii, cea antisistem și tradițională.

Cele trei Românii care l-au ales pe Nicușor Dan

Descrieți-ne, pe scurt, cele trei Românii.

În România democrației moderne (putere delegată prin reprezentativitate / adevăr distribuit prin media liberă / stat de drept garantat prin reguli-instituții), avem oamenii care o înțeleg și îi respectă instituțiile (instituții de la grădiniță, la cele politice), cei mai mulți fiind cu orientări euroatlantice. În general, sunt oameni deja emancipați, cu preocupare spre binele comun și deschidere spre lumea globală, acesta fiind grupul cu cea mai mare pondere de absolvenți de studii superioare dintre cele trei grupuri despre care discutăm. Din punct de vedere economic, cei mai mulți se află în clasa superioară sau de mijloc (clasa de mijloc se referă aici la partea din populație care are un venit disponibil anual cuprins între 75% și 200% din venitul disponibil median anual).

În zona „antisistem”, avem mai ales oameni în faza de emancipare, mai egoiști în acest stadiu în mod natural, deoarece vor ca mai ales părerea/vocea să le fie ascultată și urmată, iar părerea/opinia proprie este confundată ușor cu cunoașterea (adevărul). Se simt mai speciali, unii ca urmare a unui salt mai recent economico-social major, cei mai mulți aflându-se într-o zonă a unei clase de mijloc, economic vorbind. Pe acest fond, aceștia sunt împotriva instituțiilor existente pe care doresc să le distrugă și/sau să le înlocuiască prin preluarea acestora de către ei, simțind adesea că nu sunt respectați și valorizați de acestea, psihologia fiindu-le dominată adesea de emoții negative (frustrare/ură). Acceptă mai ușor „șefi” speciali și, când/unde nivelul educațional este slăbit, dezvoltă narațiuni istorico-sociale bizare prin excepționalismul lor (ex. istorii false traco-geto-dace; conspirații prin pseudocunoaștere și pseudoreligie). Se autodescriu adesea ca „suveraniști”, în timp ce alții îi descriu ca „izolaționiști”, gândind greșit că reprezintă tot poporul și vorbind fără mandat în numele tuturor românilor. Cei mai mulți sunt cu studii medii. Ei sunt foarte sensibili la restricții, catalogându-le automat ca antidemocratice (ex. „progresiste”, „șoroșiste”) și adesea sunt împotriva sistemului democratic modern și a instituțiilor acestuia. 

În fine, în România tradițională, avem oameni mai temători față de orice schimbare și care nu și-au găsit încă clar locul în democrația modernă. Economic, cei mai mulți se află într-o zonă de sărăcie sau în clasa de mijloc.  

„Dacă pseudocunoașterea învinge educația”

Foarte multe familii și mulți prieteni au ajuns, în ultima perioadă, să se certe violent în urma discuțiilor cu teme politice. Cum se pot aceștia reconcilia?

Înțelegând mai multe lucruri raționale și de bun-simț, și anume că:

(1) te poți bate pentru nevoile/dorințe/interesele/valorile/drepturile tale, dar trebui să respecți faptul că și alții au nevoi/dorințe/interese/valori/drepturi;

(2) trebuie să lași loc și pentru cei care nu sunt ca tine în gândire și în comportament și

(3) valoarea unui om nu se reduce la ceea ce gândește-spune/face și că astfel, un om este ca tine de important prin natura sa umană. În acest cadru se pot căuta și se pot găsi consensuri sau înțelegeri pentru diverse manifestări cognitiv (prin gândire-limbaj)-comportamentale.

Cum vedeți evoluția societății în următorii 5 ani din punct de vedere psihocultural?

Dacă dezvoltăm educația și devine un antidot la pseudocunoașterea care ne înconjoară, atunci văd o societate democratică bazată pe cunoaștere, cu oameni care au o calitate bună a vieții și o expectanță crescută de viață bună și cu o societate plină de bunăstare pentru cei mai mulți (de dorit pentru toți). Dacă pseudocunoașterea învinge educația, atunci văd o societatea fragmentată, cu instituții slabe și manipulabile, mereu în pragul scandalului/anarhiei (ex. prin vocea celui care strigă cel mai tare sau care este cel mai agresiv), cu risc asupra calității vieții oamenilor și bunăstării sociale (sărăcie)!