Ceaiul, legământul Kenyei cu Europa

Cei 15 membri ai expediţiei „Adevărul“ au vizitat cea mai veche fermă de ceai din estul Africii, ridicată în anul 1910 de membrii familiilor britanice Mitchell şi McDonnell. Fiona McDonnell îi primeşte pe turişti în propria casă şi le povesteşte cum bunicul ei a pus pe picioare o afacere ajunsă acum la a treia generaţie.

O nouă zi pe continentul african - o nouă aventură. De data aceasta, cei 15 câştigători ai concursului „Rahan te trimite în safari", organizat de ziarul „Adevărul", au mers la câţiva kilometri de Nairobi, pentru a vizita o fermă de ceai. Peisajul se schimbă pe măsură ce te depărtezi de capitală. Plantaţiile apar de la 2.000 de metri altitudine, la fel şi copacii, care iau locul vegetaţiei uscate de până acum.

Proprietatea deţinută în oraşul Limuru de Fiona McDonnell, descendentă a familiei care a pus bazele unei industrii a ceaiului în Kenya, cuprinde şi şase acri de pădure, ultima suprafaţă cu astfel de vegetaţie din zonă. „Încercăm, pe cât posibil, să păstrăm pădurea aşa cum este ea, măcar de dragul lucrurilor care au fost. Oricum, ferma noastră era, în 1910, cea mai mare din estul Africii. Acum nu mai avem decât 10% din acea suprafaţă, adică 35 de acri", istoriseşte Fiona.

Ceaiul este gata în 24 de ore

Fiona McDonnell, lângă un  arbore de ceai

Femeia mai povesteşte că niciodată nu s-a gândit că va prelua afacerea familiei, ba chiar i-a spus mamei sale în repetate rânduri că nu se vede implicată în afacere. „Dar unei mame nu trebuie să-i spui niciodată «niciodată», aveam să aflu eu mai târziu. După ce a murit mama, m-am trezit că trebuie să mă ocup de tot, iar în primele săptămâni era să ajungem la faliment. Nu am vrut să fertilizez ceaiul şi eram aproape de a fi respinşi complet de fabrică", spune Fiona privind către fotografiile familiei sale.

De altfel, turiştii care trec pragul casei Kiambethu sunt primiţi chiar în sufragerie. În casă locuiesc Marcus şi Fiona McDonnell. Cu un puternic accent britanic, moştenit de la bunicul McDonnell din Essex, Marea Britanie, Fiona relatează oricui este dispus să asculte care este drumul ceaiului de la plantaţiile ce se întind cât cuprinzi cu ochii şi până la frunzele mărunte din cana aburindă cu care sunt întâmpinaţi turiştii. Şi, oricât ar părea de neverosimil, drumul ceaiului se face în 24 de ore. „Din tufişul hibrid de ceai se culeg doar mugurii, respectiv cele două frunze din vârf. Acestea se pun în nişte coşuri foarte uşoare şi se depozitează la umbră. Apoi sunt duse, în aceeaşi zi, la fabrică, unde sunt cântărite. Ceaiul negru se lasă la oxidat în nişte containere uriaşe, pe când cel care trebuie să rămână verde este uscat fără oxigen", explică Fiona.

Se culege tot anul

Ceaiul pregătit pentru ambalare este licitat. Doar cel pentru piaţa internă este vândut direct retailerilor. Cel pregătit pentru Europa pleacă la Mombasa, unde se află cea mai mare bursă de profil din lume. „Ceaiul adus din diverse colţuri ale ţării este depozitat separat, pentru a nu se amesteca, iar după adjudecarea licitaţiei pleacă pe ocean în containere. Kenya este cel mai mare exportator de ceai din lume. Singurul concurent serios este Sri Lanka", menţionează, cu mândrie, Fiona.

Plantanţiile ce se întind cât vezi cu ochii înseamnă un loc sigur de muncă pentru localnici. Pentru că este mereu cald, recolta se culege tot anul. Frunzele folosite sunt adunate la maximum trei săptămâni, astfel că este nevoie de culegători tot anul. Ei sunt plătiţi în funcţie de cantitatea recoltată şi acceptată de fabrică. Vizita la ferma familiei McDonnell s-a încheiat cu o siestă pe pajiştea din faţa casei. „O zonă perfectă. Aerul e curat, temperaturile nu sunt la fel de ridicate ca în oraş, iar povestea ceaiului, spusă de Fiona, o doamnă extrem de drăguţă, a fost foarte interesantă", s-a arătat încântat Sebi, unul dintre membrii expediţiei. Cei care vor să se cazeze la Kiambethu plătesc 4.500 de şilingi kenyeni (aproximativ 60 de dolari), pentru o cameră single. În preţ sunt incluse vizita pe proprietate şi masa.

Membrii expediţiei în safari

Familia Vornicu din Piatra Neamţ: Tudor (9 ani), Minodora (36 de ani) şi Cristian (40 de ani).
Familia Belu din Giurgiu: Ema (15 ani), Lenuţa (39 de ani) şi Tudorel (39 de ani).
Familia Şuică din Constanţa: Leonard (9 ani), Alina (37 de ani) şi Augustin (50 de ani).
Familia Preda din Bucureşti: Răzvan (9 ani), Ana-Maria (36 de ani) şi Stelian (37 de ani).
Sebastian Grecu (34 de ani), Alexandru Drăguşin (35 de ani) şi Ştefan Toma (34 de ani), toţi trei din Bucureşti.