Ce spune o austriacă după patru ani de voluntariat în România: „Bucureştiul s-a schimbat foarte mult în bine”

Austriaca Annunziata Schmidt-Chiari (38 de ani) a venit în România în februarie 1996, din pură întâmplare, pentru a face câteva fotografii, după ce absolvise o şcoală de profil. Deşi vizita ar fi trebuit să dureze o săptămână, tânăra a rămas patru ani în Bucureşti, timp în care a făcut voluntariat în cadrul unei organizaţii care se ocupa cu reinserţia socială a copiilor străzii.

„Cei din Organizaţia Umanitară Concordia, o asociaţie română al cărei fondator este austriac, m-au rugat să vin o săptămână în România şi să fac fotografii pentru sponsori. Mi s-a propus să rămân şi, pentru că mi-au plăcut foarte mult copii şi oamenii cu care lucram, am luat decizia de a reveni în România în noiembrie 1996”, îşi aminteşte Annunziata.

A avut în grijă 12 copii cu vârste cuprinse între 6 şi 19 ani, toţi fiind racolaţi de pe stradă. „Cei din organizaţie au încercat să le găsească întâi familiile. Cei mici aveau şanşe spre a fi daţi în adopţie, situaţia era diferită în cazul celor mari şi, prin urmare, aceştia din urmă rămâneau la fundaţie”, a completat austriaca.

A făcut voluntariat timp de un an şi jumătate

Abia după un an şi jumătate a fost plătită pentru eforturile depuse. Evident, suma era una infimă. Cu toate acestea, spune Annunziata, „oamenii şi copiii de care mă ataşasem foarte mult au fost cei care m-au determinat să rămân”.

De altfel, completează austriaca, familia sa a fost mereu înstărită. „Deşi am fost şase copii, am primit o educaţie corespunzătoare şi am beneficiat mereu de sprijin financiar din partea părinţilor. Am fost bucuroasă că i-am putut ajuta, la rândul meu, pe acei copii”, a mai povestit femeia.

Părinţii au vizitat-o în repetate rânduri la Bucureşti. Ba mai mult, mama sa a strâns bani pentru copiii şi tinerii care stăteau în casele celor de la Concordia. „Le-a plăcut aici şi erau încântaţi de faptul că fac voluntariat. După un timp, însă, mi-au spus că ar fi bine să studiez”, a spus tânăra, absolventă a universităţii London School of Economics (LSE).  

Am fost surprinsă când am văzut că s-a întors pe stradă

Anul trecut a revenit în România după 12 ani. A găsit un alt fel de Bucureşti. „Când am venit eu aici, Bucureştiul s-a schimbat foarte mult în bine, mai ales în ceea ce priveşte copiii străzii. În 1996, situaţia era gravă, în Gara de Nord şi în canal era plin de aurolaci”, şi-a amintit Annunziata.

Tot anul trecut, austriaca s-a întâlnit chiar la gară cu unul dintre copiii de care a avut grijă cu ani în urmă. „Am fost uimită. Când am ajuns în gară, m-am uitat cu atenţie şi l-am recunoscut. Chiar dacă am plecat în 2000, am rămas în contact cu organizaţia în toată această perioadă, dar nu aveam idee că s-a reîntors pe stradă. Spre exemplu, sunt unele poveşti de succes, dar sunt şi mulţi care nu reuşesc”, a spus austriaca.

S-ar întoarce aici? Cel mai probabil da. Însă numai în momentul în care job-ul său nu ar mai reprezenta o provocare.

„Momentan, munca la bancă este interesantă pentru că lucrez într-un departament de inovaţie şi am impresia că pot schimba ceva. Cine ştie, însă, ce îmi rezervă viitorul? Contrar a ceea ce am tot auzit, experienţa mea cu România a fost una foarte bună. Oamenii cu care am colaborat sunt deosebiţi”, a conchis Annunziata.