Ce le transmitea Papa Francisc credincioşilor la vizita sa în România, în 2019: „Am venit aici ca un simplu pelerin ce doreşte să vadă chipul Domnului în chipul fraţilor”

În 2019, la 20 de ani distanţă de când un alt papă vizita România, pe 31 mai 2019 Papa Francisc venea în România, într-o vizită istorică de trei zile, amintindu-le tuturor că în ochii lui Dumnezezu toţi suntem la fel, în ciuda diferenţelor religioase sau etnice.

Sute de oameni îl întâmpinau pe Papa Francisc în urmă cu cinci ani, pe 31 mai 2019, pe Aeroportul Otopeni şi alte zeci de mii se adunau apoi în Capitală, unde a făcut primul popas, pentru a-i ura bun venit în România şi a-l vedea pe pontiful care venea cu un mesaj simplu, dar plin de semnificaţii: „Să mergem împreună”.

„Să mergem împreună cu puterea memoriei. Nu cu memoria nedreptăţilor suferite sau pricinuite, a judecăţilor şi a prejudecăţilor, care ne închid într-un cerc vicios şi ne determină să avem atitudini sterile, ci cu memoria rădăcinilor: a primelor secole în care Evanghelia, vestită cu îndrăzneală şi spirit profetic, a întâlnit şi luminat noi popoare şi culturi; a martirilor din primele veacuri, a Sfinţilor Părinţi mărturisitori ai credinţei, ai sfinţeniei trăite zilnic şi propovăduite de atâtea persoane simple care împărtăşesc acelaşi Cer”, spune atunci Papa Francisc, pontiful care a militat întotdeauna pentru pace, toleranţă şi acceptarea aproapelui.

Papa Francisc a reuşit să cucerească inimile românilor imediat ce a pus piciorul pe pământ românesc, cu un gest de smerenie absolută, când a sărutat medalionul cu iconiţa Maicii Domnului de la gâtul arhiepiscopului ortodox de Târgovişte, prezent la aeroport, iar apoi a repetat gestul impresionant şi la Palatul Patriarhiei, unde a sărutat medalionul purtat de Prefericitul Părinte Daniel.

Iar modestia exprimată prin discursul său a fost exemplară.

„Şi eu am venit aici ca pelerin ce doreşte să vadă chipul Domnului în chipul fraţilor; privindu-vă, vă mulţumesc din inimă pentru primirea voastră. Legăturile de credinţă care ne unesc îşi trag originea de la Apostoli, martorii Celui Înviat, în special de la legătura care îl unea pe Petru de Andrei, care, conform tradiţiei, a adus credinţa în aceste meleaguri. Au fost chiar fraţi de sânge (cf. Mc 1,16) şi, într-un mod special, prin vărsarea sângelui pentru Domnul. Ei ne amintesc că există o fraternitate de sânge care ne precedă şi care, ca un curent tăcut şi dătător de viaţă, n-a încetat niciodată, de-a lungul secolelor, să ude şi să susţină drumul nostru", le-a reamintit Sanctitatea Sa celor veniţi să-l întâmpine.

Papa Francisc alegea în 2019 să vină în România, o ţară în care cea mai mare parte a populaţiei este creştin ortodoxă, pentru a lansa un apel la unitate şi a se face vocea conştiinţei globale care atrage atenţia asupra pericolelor populismului, la câteva zile după alegerile europene din acel an, marcate de o ascensiune a acestui fenomen.

„Avem nevoie să ne ajutăm să nu cedăm seducţiilor «culturii urii» şi a individualismului care, deşi nu mai e atât de ideologică precum în timpurile persecuţiei ateiste, este totuşi mai convingătoare şi nu mai puţin materialistă. Ea recomandă deseori ca mijloc de dezvoltare ceea ce se arată imediat şi rezolvabil, dar în realitate este indiferent şi superficial”, avertiza în discursul său din 2019 suveranul pontif.

În pelerinajul său în România, peste tot unde a mers a fost întâmpinat de zeci de mii de credincioşi români, maghiari şi de alte naţionalităţi, dovadă că mesajul său de comuniune religioasă este apreciat.

De altfel, unul dintre scopurile vizitei sale în România a fost şi acela de a consolida dialogul cu Biserica Ortodoxă majoritară şi de a susţine minorităţile, atât religioase, cât şi etnice.

 „Aici – ca şi în multe alte locuri din timpurile noastre – aţi simţit Paştele morţii şi al învierii: atâţia fii şi atâtea fiice ai acestei ţări, din diferite Biserici şi comunităţi creştine, au îndurat vinerea persecuţiei, au trecut prin sâmbăta tăcerii, au trăit duminica renaşterii. Atâţia martiri şi mărturisitori ai credinţei! Mulţi, aparţinând diferitor confesiuni, nu demult au stat unul lângă altul în închisori, sprijinindu-se reciproc. Exemplul lor stă astăzi înaintea noastră şi înaintea noilor generaţii care n-au cunoscut acele condiţii dramatice. Motivul pentru care au suferit până acolo încât şi-au dat viaţa este o moştenire prea preţioasă ca să fie uitată şi nerespectată. Şi este o moştenire comună care ne îndeamnă să nu ne îndepărtăm de fratele care o împărtăşeşte. Uniţi cu Hristos în suferinţă şi în durere, uniţi de către Hristos în Înviere ca «şi noi să umblăm într-o viaţă nouă» (Rm 6,4)”, le spunea, în mai 2019, Papa Francisc credincioşilor din toate confesiunile.