Cât valorează capul lui Geoană?
0Cine e la putere rade tot ce mişcă, de la portar de şcoală la preşedinte de Senat.
În mod ciudat, domnul Geoană a devenit acum, după ce a pierdut şefia PSD, un subiect de mult mai mare interes decât era înainte de congresul social-democraţilor. Dintr-o dată, PDL şi-a dat seama că nu mai poate trăi fără a avea în palmares şi preşedinţia Senatului.
Scandalul se anunţă lung şi mare consumator de energii pe sticla micului ecran. Mircea Geoană a ajuns preşedintele Senatului în urma înţelegerilor din 2008 cu PDL, înţelegeri care au dus şi la formarea primului guvern Boc. Poziţia nu i-a fost ameninţată câtuşi de puţin pe tot parcursul anului trecut, când Geoană s-a poziţionat ca principal adversar al lui Traian Băsescu şi al PDL în cursa prezidenţială. PDL nu a schiţat vreun atac nici în momentul în care PSD a votat moţiunea de cenzură. Iar până ca Mircea Geoană să fie debarcat de la preşedinţia PSD, pedeliştii nu s-au arătat deloc interesaţi de postul său de la Senat.
Practic, preşedinţia Senatului nu este o funcţie care să merite un nou război. Cele două Camere au conduceri colective, Birourile Permanente, iar preşedinţii dispun de o marjă de manevră destul de mică în luarea deciziilor. E adevărat, PSD şi PNL au o majoritate fragilă în Biroul Permanent al Senatului, dar acesta este raporul de forţe dintre grupurile parlamentare. Şi atunci de ce a devenit capul lui Geoană atât de preţios pentru PDL?
O explicaţie ar fi că PDL nu mai vrea să lase Opoziţiei postul onorific de al doilea om în stat. Un post care devine important doar în cazul vacantării funcţiei de şef al statului. Cum preşedintele se arată în plină formă şi nici nu pare încercat de gândul de a demisiona aşa din capriciu, nu se întrevede nicio situaţie în care al doilea om în stat să fie promovat provizoriu pe prima treaptă a ierarhiei. Iar despre o nouă suspendare, nici nu mai are rost să amintim.
Poate că PDL nu suportă să nu ocupe, direct sau prin aliaţi, toate funcţiile din administraţie. Aici e o logică. Cine e la putere rade tot ce mişcă, de la portar de şcoală la preşedinte de Senat. Uite aşa de-ai dracului! E o practică general valabilă în România, indiferent cine se află la cârma ţării.
În al treilea rând, este posibil ca scandalul să fi izbucnit doar pentru a oferi o nouă temă pe agenda publică. Guvernarea începe să facă faţă tot mai greu situaţiei economice şi sociale. Miliardele de la FMI doar au calmat o situaţie de criză în finanţele statului, dar soluţiile de fond nu au venit. Raportul Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare arată că marile planuri anticriză au rămas doar în visele lui Emil Boc. Economia nu s-a relansat, iar previziunile arată că, după reluarea creşterii, ţările din Europa de Sud-Est nu vor mai beneficia de fluxurile de bani atât de generoase înainte de criză. Şi atunci, ce e de făcut? Capul lui Geoană poate fi de folos la ceva!