Cat costa un loc de munca

Pe pick-upul pesedist, placa electorala reda ultimele acorduri distorsionate ale simfoniei "vom crea un milion de noi locuri de munca". Semnele clare ale nerespectarii graficului la repopularea cu

Pe pick-upul pesedist, placa electorala reda ultimele acorduri distorsionate ale simfoniei "vom crea un milion de noi locuri de munca". Semnele clare ale nerespectarii graficului la repopularea cu salariati a economiei au inceput inca de anul trecut. La inceputul lui 2002 insa, premierul s-a sumetit in fata presei: "390.000 de noi locuri de munca au fost create in 2001". Inca un hei-rup ca asta, si planul e ca si indeplinit, parea sa spuna zambetul satisfacut al d-lui Nastase. Numai ca, dupa cum s-a dovedit ulterior, primul-ministru fusese dezinformat: nou-create au fost doar o treime din numarul de posturi anuntate, restul de 260.000 fiind reocupari ale slujbelor ramase vacante in urma unor pensionari, concedieri, incorporari in armata, decese s.a.m.d. Anul acesta se preconizeaza doar un sfert de milion de incadrari, din care cam tot o treime pe posturi noi. Adica, mult mai putin decat anul trecut. In schimb, aproape ca se vor dubla banii alocati din Fondul de somaj pentru masuri active: 3119 miliarde lei. Pornind de la aceasta suma si de la acceptiunea premierului ca infiintarea unui loc de munca ar costa 1200 de dolari, adica 40 de milioane de lei, rezulta ca nu mai mult de 78.000 de locuri de munca pot fi create cu suport guvernamental. Diferenta pana la nivelul promisiunilor? Ramane ca si puzderia de investitori sa tina pasul cu anuntata impetuoasa crestere economica si sa inceapa o campanie de racolare printre someri. Apropo, cati someri sunt in Romania? O intrebare legitima, de vreme ce Comisia Nationala de Statistica spune ca nu are date bazate pe investigatii proprii si se bazeaza numai pe informatiile furnizate de Agentia de Ocupare a Fortei de Munca. Care agentie, aflata in subordinea Ministerului Muncii, ia in calcul doar persoanele aflate in evidentele ei, respectiv someri care beneficiaza de un oarecare suport financiar din partea statului. Adica, aproape un milion de suflete, la ora actuala. Despre restul - milioane de oameni fara nici o sursa legala de venituri - nu se face pomenire. Totusi, cica ar fi "ocupati" (nu e nici o gluma, asta e termenul oficial). Ocupati cu ce? Cu munca la negru, poate. Unde sunt cei aproape sapte sute de mii de disponibilizati ai lui Ciorbea & Vasile & Isarescu, care au primit 8000 de miliarde de lei plati compensatorii (la banii din vremurile respective)? Daca-i scadem pe cei cateva mii, poate zeci de mii, care si-au gasit slujbe dupa ce s-au reconversionat profesional, ori au pus bazele unor afaceri proprii, tot raman mai mult de o jumatate de milion care au tocat si compensatiile, si ajutoarele de somaj, iesind din statisticile oficiale si ingrosand randurile celor fara resurse aparente de subzistenta. Din cei 11,2 milioane de romani care constituie populatia activa a tarii, aproape 2,7 milioane se declara "lucratori pe cont propriu", iar alti peste 2,3 milioane "lucratori familiali neremunerati". Cinci milioane de oameni care ar trebui sa munceasca si ar munci, multi dintre ei, daca ar avea unde. Dar ce conteaza toate acestea pentru statisticile oficiale? Oficial, pana la sfarsitul anului, rata somajului va scadea iarasi sub 10 la suta, de unde in prezent sare de 13 procente. Asta daca nu va mai interveni vreo surpriza, ca aceea produsa de introducerea venitului minim garantat, cand s-au bulucit in sistemul somajului sute de mii de persoane din afara statisticilor. Tentativa de manipulare prin succesiunea informatiilor date publicitatii este evidenta. Pe de o parte, ministrul Muncii, Marian Sarbu, anunta, invocand acordul cu FMI, reducerea numarului de salariati cu aproape 25 de mii de posturi (din care 14.500 prin concedieri). Pe de alta, ANOFM scoate din "joben" 25.000 de posturi vacante pentru Bursa locurilor de munca de vineri. Mai ramane sa aflam ca cei aflati pe lista disponibilizarilor si-au gasit instantaneu slujbe mai bine platite prin Bursa locurilor de munca si au renuntat benevol la platile compensatorii.