Buldozere de sticlă

Ceea ce a mai scăpat de geniul arhitectonic demolator al lui Nicolae Ceauşescu piere acum în democraţia de tip nou dâmboviţean. Bucureştiul şi oraşele mari ale ţării suportă o

Ceea ce a mai scăpat de geniul arhitectonic demolator al lui Nicolae Ceauşescu piere acum în democraţia de tip nou dâmboviţean. Bucureştiul şi oraşele mari ale ţării suportă o operaţiune de eutanasiere culturală şi de ştergere a memoriei pe care nici comuniştii nu au reuşit-o atât de bine.

Bisericile, clădirile monument, casele de epocă, pieţele şi parcurile sunt strivite sau rase de pe suprafaţa pământului. Armaghedonul este purtat în numele noii ideologii a clădirilor de birouri. Faţadele de sticlă sunt mai necruţătoare decât lama buldozerelor lui Ceaşcă. În oraşe din ce în ce mai ticsite, în care terenul ajunge la sume uriaşe, proprietarii "sănătoşi" la cap îşi demolează singuri imobilele de un etaj sau două pentru a face loc turnurilor cu mii de angajaţi. Fluxul de maşini şi de pietoni, vehiculele de aprovizionare vor bloca strada pe kilometri întregi.

Până la urmă, cei care s-au zbătut pentru a avea birouri în centru vor vedea că nu au făcut mare scofală. Oamenii devin prizonierii turnurilor în care lucrează, pierderile firmelor cauzate de timpul pierdut în trafic se va adăuga chiriilor exorbitante plătite pentru birourile din buricul târgului. Dezvoltarea economică are nevoie de centre de afaceri care oferă locuri de muncă şi generează dezvoltare. Dar degeaba ai centre de afaceri dacă ai omorât mai întâi oraşul.

Pe vremea comunismului, în condiţii de dictatură, au fost voci care au riscat pentru a salva cartiere sau localităţi întregi ameninţate de demolare. Acum, în libertate, nu mai interesează pe nimeni ce se întâmplă în oraşele noastre. Suntem anticomunişti de vocaţie în democraţie, dar cine mai protestează pentru a salva un imobil de pe vremea lui Carol I, o stradă sau un petic de iarbă, poate ultimul?

Ce fac civicii, conştiinţele naţionale, oengiştii, băgătorii de seamă, altfel eroi între eroii ţării când e vorba să dea afară muştele din Cişmigiu? Nimic, evident. Mă rog, ei sunt benevoli. Primarii şi consilierii locali au datoria să apere şi oraşul, şi pe cei care i-au votat. Cum îi apără, se vede. Dacă ar fi nevoie, edilii noştri ar ieşi ei înşişi cu târnăcopul în mână, să pună umărul la marea demolare.

Mandatul trece, autorizaţiile de construcţie se dau pe bandă rulantă, toată lumea să trăiască, numai ei să nu moară, că poate mai prind încă patru ani la primărie! Acum, au şi ei dreptate. Interesele sunt prea mari, "remuneraţia" după buget, mică. Dar dacă am face şi noi ca în lumea civilizată să alocăm o suprafaţă anume unde să se construiască centrele de afaceri ale oraşelor noastre cu infrastructură cu tot?, n-ar fi toată lumea mulţumită? Ar fi! Dar cine s-ar mai duce atunci cu şpaga la primărie?