Băsescu e-n toate

Prezentarea primului sondaj din România realizat în cadrul breslei jurnaliştilor a sfârşit ca un eveniment ratat, în ciuda concentrării elitelor din domeniu şi a mediatizării asigurate la

Prezentarea primului sondaj din România realizat în cadrul breslei jurnaliştilor a sfârşit ca un eveniment ratat, în ciuda concentrării elitelor din domeniu şi a mediatizării asigurate la oră de maximă audienţă. Din tot efortul efectuării unei cercetări necesare a rămas doar scandalul legat de plecarea intempestivă a lui Traian Băsescu, reacţia şefului statului fiind previzibilă, ţinând cont de tipologia personalităţii sale şi de situaţia în care a fost pus. În loc să discute realităţile dureroase relevate de studiul sociologic, lumea subţire venise de fapt să se mai confrunte încă o dată cu Traian Băsescu, operaţiune aducătoare de imagine şi, de ce nu, de gloria efemeră a unei ştiri difuzate sub genericul "ultima oră". Din vârful muntelui de popularitate de care se bucură, preşedintele Băsescu priveşte cum este asaltat de tot felul de "alpinişti" doritori să ajungă şi ei, cu orice preţ, la altitudinea ozonată atât de benefică şefului statului. În rest, nimic nu mai contează, Băsescu e în toate, chip cioplit, venerat fără milă, pentru că înjurătura a ajuns, în realitate, doar un altfel de prosternare în faţa "marelui" om politic. Faptul că lucrurile stau aşa este dovedit cu prisosinţă de ceea ce s-a întâmplat după plecarea lui Traian Băsescu: în lipsa reperului, participanţii au şters-o unul câte unul, lăsând sala goală, pentru că oricum nu-i mai interesa să discute subiectul privind starea de spirit a jurnaliştilor pălmaşi care, culmea impertinenţei, fuseseră consultaţi de operatorii de teren ai CURS fără ca şefii lor să-şi fi dat în prealabil cu părerea! Ce mai contează că încrederea în presă scade, că audienţele se diminuează, că cititorii de presă scrisă ajung rarităţi sociologice. Să aibă aceste realităţi legătură cu răspunsurile jurnaliştilor care au spus în sondaj că li se comandă texte în care să fie partizanii unui personaj important 35 la sută din cazuri sau că interesele lor nu sunt reprezentate de organizaţiile profesionale din care fac parte 58 la sută din repondenţi? Liderii presei au considerat că nu merită să piardă timp cu asemenea fleacuri. Dar dacă preşedintele ar fi rămas să discute chiar şi despre rolul galoşilor de gumă în postmodernism, nimeni nu s-ar fi mişcat din scaun.