Balul populiştilor la Cotroceni

Cu trei principii, cinci soluţii, un pact şi două demiteri, trecem peste criza mondială Carevasăzică, guvernul, adică statul, trebuie să dea pensii mai mari şi să majoreze salariul

Cu trei principii, cinci soluţii, un pact şi două demiteri, trecem peste criza mondială

Carevasăzică, guvernul, adică statul, trebuie să dea pensii mai mari şi să majoreze salariul minim pe economie, au spus mulţi dintre liderii politici care au urcat ieri Dealul Cotrocenilor pentru a se sfătui cu preşedintele în chestiunea creşterii preţurilor.

De unde? Cum adică de unde? Asta e treaba statului, să dea pensii şi ajutoare de încălzire! În această logică, ne mai mirăm de ce există crize pe lume. E de ajuns să mărim lefurile şi pensiile şi gata. C.V. Tudor a venit cu două soluţii originale care îl pot propulsa drept candidat pentru Nobelul în economie.

Prima, să fie demis guvernatorul Băncii Naţionale. A doua, să fie schimbat preşeditele FRF, Mircea Sandu. Clar, după ce scăpăm de Sandu, nu vom avea o echipă mai bună de fotbal, dar se va prăbuşi preţul barilului pe Wall Street. Şeicii din Golf îşi smulg deja barba de disperare.

Ca să nu rămână mai prejos, Emil Boc a prezentat trei principii şi cinci soluţii. Sau invers. Primul principiu, preluat, zice Boc, din gândirea lui Jose Manuel Barroso, susţine că scumpirile reduc puterea de cumpărare a cetăţenilor Europei, afectând familiile cu veniturile cele mai scăzute.

Şi noi, care credeam că majorările de preţuri cresc puterea de cumpărare şi îi afectează doar pe bogaţi... Iată că acum ştim cu ce ne confruntăm! Nu degeaba s-au dus oamenii ăştia la Cotroceni. Alianţa PSD-PC ne-a uimit solicitând adoptarea unui pact pentru energie şi hrană.

Cu pactul pentru educaţie am rezolvat-o, facem şi pact pentru sănătate, nu ne mai trebuie nimic. Cum apare o problemă, dă-i cu pactul! Poate facem un pact şi pentru Irlanda, să salvăm biata Uniune Europeană.

Ştiind ce are în cămară, guvernul a dat din colţ în colţ. Adică e bine să protejăm ce putem proteja, dar ar fi bine să o lăsăm mai uşor cu populismul, că prăpădim economia. Şi aşa de-abia îşi mai trage sufletul după entuziasmul cu care s-au votat atâtea majorări de pensii.

Cu trei principii, cinci soluţii, un pact şi două demiteri, trecem noi şi peste criza mondială. Ce mai contează că România încă produce din propriile zăcăminte jumătate din consumul de petrol şi două treimi din necesarul de gaz?

Sau că o treime din terenul arabil stă nelucrat? Ne-am trezit că România, altădată o putere în agricultură, importă mâncare la preţuri uriaşe! Dar, la noi, terenul are valoare tocmai dacă e scos din circuitul agricol! Poate ne trebuie un pact şi în acest domeniu.