Armele tocite ale Opozitiei

Daca opozitia traieste pentru ceva, acest lucru se numeste motiune simpla. PNL, PD si PRM se intrec in a insfaca o problema, a o intoarce pe toate partile si a o arunca in dezbaterea parlamentului, in

Daca opozitia traieste pentru ceva, acest lucru se numeste motiune simpla. PNL, PD si PRM se intrec in a insfaca o problema, a o intoarce pe toate partile si a o arunca in dezbaterea parlamentului, in prezenta ministrilor chemati sa explice de ce merge treaba prost in domeniul lor. Cum lasa un partid garda jos, cum vine celalalt, asa incat sirul motiunilor pare fara de sfarsit. In a doua jumatate a anului trecut, au fost opt (una de cenzura), iar anul acesta au fost dezbatute deja patru, celei de-a cincea venindu-i randul saptamana viitoare. Motiunile nu iarta nimic. Chestiuni economice - motiunea "Agricultura", de politica externa - "Basarabia" si "Tezaurul", de coruptie - "Coruptia institutionalizata" sau "Coruptia in administratia publica locala". Taxeaza gafele politice ale guvernantilor - "Harghita-Covasna", dar ataca mai ales neputintele de ordin social ale acestora - "Sanatatea", "Invatamantul", "Cercetarea", "Frigul si foamea", "Intretinerea". Motiunile nu inventeaza problemele, fiindca acestea existau cu mult inainte de a le face opozitia inventarul. Scopul este acela de a le pune in lumina, sub privirile opiniei publice, si de a obliga guvernul sa le gaseasca o rezolvare. De fiecare data insa se intampla acelasi lucru: dezbaterile sunt un dialog al surzilor, motiunile sunt respinse, ministrii pleaca multumiti, iar opozitia gandindu-se cu ce sa-i prinda data viitoare. Emisia pe banda rulanta si deznodamantul mereu acelasi au banalizat motiunile simple, facandu-le, uneori, sa para mai putin importante decat un proiect de lege. Greseala este a initiatorilor care au ajuns sa depuna, la parlament, o motiune pe saptamana. Cateodata, acestea sunt superficial pregatite ori se refera la chestiuni semnificative doar pentru un anumit partid. Alteori, ele sunt depuse prea tarziu, executivul luand-o inaintea opozitiei. Asa este, de exemplu, motiunea "Intretinerea", ce urmeaza a fi discutata saptamana viitoare. Guvernul a luat deja o serie de masuri pentru a reduce costurile la energia termica, la apa si gaze, controland companiile furnizoare de servicii. Tam-tam-ul mediatic, precum si faptul ca se discuta despre intretinere la sfarsitul iernii, cand costurile oricum scad, devenind suportabile, fac ca motiunea cu acelasi nume sa para depasita si lipsita de continut. Meritul ei va fi acela de a-l aduce pe ministrul Industriilor, Dan Ioan Popescu, in parlament, unde n-a calcat anul trecut decat la zile mari, niciodata pentru a raspunde direct interpelarilor senatorilor si deputatilor. Daca opozitia ar depune mai rar motiuni simple, dar le-ar elabora mai atent si le-ar pregati lansarea mai riguros, atunci acestea ar avea alt impact. Guvernul Nastase, prin ministrul responsabil de relatia cu parlamentul, Acsinte Gaspar, contabilizeaza constiincios cate motiuni depune opozitia. La dezbaterea lor, in cele doua camere, emisarii Cabinetului nu sunt insa toti la fel de seriosi. Saptamana trecuta, cand s-a vorbit, in Senat, despre coruptia in privatizare, ministrul Musetescu radea singur de glumele pe care le facea tot el, la masa executivului. Altfel, el a sustinut ca nu e nimic putred in privatizarea RAFO-Onesti sau in facilitatile acordate SNTR. Opozantii - ba chiar si unii parlamentari ai Puterii - acuza, tot mai des in ultima vreme, "atitudinea zeflemitoare" a guvernului. Acesta s-a obisnuit insa cu motiunile simple, care au devenit un prilej de a le aduce aminte predecesorilor pacatele de pe vremea cand erau la putere si de a-si exacerba propriile merite. Atitudinea fata de opozitie este mai mult decat zeflemitoare. Pur si simplu, guvernul si PSD abia daca o mai baga in seama. Doar asa se explica faptul ca proiectul Legii privatizarii, care ar fi avut nevoie de o analiza temeinica, va fi trecut de parlament prin procedeul asumarii raspunderii. Astazi, premierul va sta o ora in legislativ, comunicandu-le senatorilor si deputatilor, pe scurt, ce are de gand sa faca, dupa care va pleca linistit, stiind ca opozitia nu are forta de a introduce o motiune de cenzura si, chiar daca ar izbuti, printr-un urias efort, ea ar fi respinsa de majoritatea PSD-UDMR. Oricate critici si proteste ar starni Legea privatizarii, guvernul o va aplica asa cum crede de cuviinta. In rest, motiunile simple il tin in priza, ii ascut spiritul combativ si, dupa fiecare victorie, ii accentueaza starea de confort. Prin repetarea aceluiasi tip de actiune politica, opozitia nu face decat sa demonstreze ca si-a epuizat ideile. Adevarurile grave spuse in aula Palatului Parlamentului la dezbaterea motiunilor ajung rareori pe de-a-ntregul la cetatean, fiindca politica cu cat se vrea mai aproape este, paradoxal, tot mai departe de el.