Argumentul Argentina

Guvernul va inainta Fondului Monetar International o scrisoare suplimentara de intentie in cadrul actualului acord stand-by. Fara doar si poate, este stirea zilei de ieri. In vreme ce o citeam, insa,

Guvernul va inainta Fondului Monetar International o scrisoare suplimentara de intentie in cadrul actualului acord stand-by. Fara doar si poate, este stirea zilei de ieri. In vreme ce o citeam, insa, am realizat ca, daca pentru ziaristi, economisti si unii politicieni anuntul ministrului de Finante este plin de semnificatii, pentru omul de rand seamana cu limba chineza. Desi chestiunea, scrisoarea suplimentara adica, are o legatura aproape nemijlocita cu sumele inscrise pe tabelele de intretinere de pe scara blocului si, in consecinta, cu buzunarele prin care bate vantul, ca sa folosim o expresie in care vantul nu este un nume propriu. Apoi, am realizat ca, desi de ani de zile cetateanul de rand si cel cu venituri medii sunt bombardati cu termeni de specialitate din domeniul macroeconomic, cu greu se poate inchipui situatia in care, dupa ce si-a platit intretinerea, curentul electric si factura telefonica (ramanand astfel sarac lipit), acesta sa-si spuna: "Am platit costul social al reformei. In consecinta, Electrica a incasat mai multi bani, a scazut deficitul cvasifiscal, cu alte cuvinte am contribuit la indeplinirea criteriului de performanta "n" din Memorandumul Guvernului la acordul stand-by incheiat in octombrie anul trecut. Stabilitatea macroeconomica va fi mai usor de realizat, de vreme ce la BNR va intra transa a II-a de dolari. Desigur, nu banii sunt importanti, ci "unda verde" de la FMI, in stransa legatura cu imbunatatirea ratingului care va permite Guvernului Nastase sa se imprumute avantajos in 2002, in limita plafonului de indatorare externa convenit". Oricat ar parea de paradoxal, daca romanii ar putea trai si munci doar pentru a putea sa verse bani in conturile secatuite ale furnizorilor de utilitati, atunci Guvernul Nastase n-ar fi fost nevoit sa compuna zilele acestea o scrisoare suplimentara de intentie. Si asta pentru ca "Supplementary Letter of Intent ("SLI") - o procedura standard in relatiile intre FMI si tarile membre - este utilizata pentru notificarea oficiala a Fondului, fie asupra unor evolutii ce necesita initiative de politica economica ale guvernelor, fie asupra unor evenimente neprevazute cu impact asupra economiei. Pe romaneste, procedura "SLI" ar putea fi tradusa ca situatia in care "socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ". In cazul Romaniei, "evolutia ce necesita initiative" este teribila crestere a facturii energetice, iar "evenimentele neprevazute" au fost exprimate succint de premierul Nastase inainte sa plece la New York: "Degeaba vorbim de obiectivele majore ale reformei daca plata intretinerii depaseste salariul mediu pe economie". Revenind la stirea zilei, intelegem ca, in scrisoarea suplimentara de intentie, Guvernul va notifica Fondului despre mentinerea suportabilitatii sociale a reformei, in conditiile in care majorarea tarifelor la utilitati face greu de suportat costul facturilor. Nu stim foarte multe despre masurile pe care intentioneaza sa le propuna Fondului Guvernul Romaniei, intrucat ministrul Finantelor, Mihai Tanasescu, a decis sa ne fiarba la foc mic, fara sa precizeze despre ce e vorba. In schimb, continutul scrisorii urma sa fie facut public ieri, de premierul Nastase. La ora cand scriam aceste randuri exista un licar de speranta in acest sens, mai ales ca Tanasescu discuta cu Isarescu si urma sa se intalneasca cu Neven Mates, negociatorul FMI aflat la Bucuresti. In lipsa unor informatii precise, ceea ce se poate spune despre scrisoarea suplimentara cu care ar trebui sa plece in America Neven Mates, simultan cu presedintele Iliescu la Micul Dejun cu rugaciune, este ca ea nu va conduce la modificarea indicatorilor macroeconomici prevazuti in acordul stand-by. Aceasta particularitate a procedurii "SLI" ne ridica mari semne de intrebare asupra eficientei demersului guvernamental in ceea ce priveste "suportabilitatea costului reformei". Si asta pentru ca, daca citim din textul Acordului incheiat cu 3 luni in urma, observam ca scumpirea curentului electric si a gigacaloriei este batuta in cuie, prevazuta la termene precise si, basca, "criterii de performanta structurala". Cum la astea (tarife - n.n.) nu se umbla, poate ca se va umbla la veniturile populatiei sarace (cam 50 la suta din total popor). Cat de mare ar trebui insa sa fie relaxarea fiscala despre care se vorbeste pe la colturi, pentru ca, pe de o parte, sa carpeasca bugetul vraiste de familie, fara ca deficitul bugetului tarii sa depaseasca "angajamentul foarte clar" al ministrului Tanasescu: fix 3 la suta din Produsul Intern Brut? Pana se vor limpezi apele, ne intrebam oare de ce Guvernul nu si-a facut socotelile inainte sa purceada la scumpirile programate la energie. Logica ne-ndeamna sa ne oprim la vreo doua supozitii. Prima ar fi aceea ca, atunci cand gandesc scumpirile, guvernantii nu prea se gandesc la veniturile populatiei Romaniei, ci mai mult (ceea ce este, omeneste, de inteles) la capacitatea lor de plata. Cea de-a doua se desprinde din experienta prea multor acorduri cu Fondul, si anume aceea ca autoritatile romane se dovedesc preocupate mai mult sa existe un aranjament stand-by decat ca acesta sa fie dus la indeplinire. Singurul argument "forte" servit cu agerime diplomatica expertilor FMI cand e vorba de neindeplinirea prevederilor din Acord se rezuma la "N-ati vazut ce-ati facut cu Argentina?" Chestiunea, evident exterioara intelegerii dintre FMI si Romania, invocata cu foc de guvernanti, seamana cu justificarea Termoelectrica atunci cand scumpeste energia doar pentru ca a crescut cursul dolarului. Strangand din dinti pentru ca Fondul sa ne "inteleaga", Adrian Nastase se gandeste probabil cu groaza: "Dar daca in Argentina era liniste si pace?"