Apocalipsa după români

da niciodată de înţeles acest lucru. Folosesc franceza sau engleza ca pentru toţi turiştii, mulţumesc pentru bacşiş, dispar repede în întunecimile din spatele tejghelelor. Nu-şi vorbesc

da niciodată de înţeles acest lucru. Folosesc franceza sau engleza ca pentru toţi turiştii, mulţumesc pentru bacşiş, dispar repede în întunecimile din spatele tejghelelor. Nu-şi vorbesc nici între ei, îşi protejează identitatea, nu trăiesc în comunităţi, preferă discreţia desăvârşită. Unii trăiesc de mulţi ani aici, actele lor originale au expirat de mult. Au devenit experţi şi şi-au făcut rost de alte documente pe care preferă să le arate cât mai rar autorităţilor. Călătoresc cu trenul, nu pe distanţe prea mari, îşi rezervă întotdeauna bilete cu o săptămână înainte, pentru a nu da de bănuit. De când cu atentatele teroriste, traficul este monitorizat la sânge şi orice călător care vine la gară în ultimul minut va fi supravegheat discret, dar eficient, până se lămuresc lucrurile cu el. Se angajează cu ziua, de fapt cu noaptea, pe la patronii de cârciumi, 4-5 euro pe ora de muncă, dacă nu scoţi cel puţin 1.000 de euro pe lună, eşti mâncat, trebuie să te restrângi cu cheltuielile. Patronii, şi ei după naţionalitate, cei mai răi sunt irlandezii, în puburile lor ora înseamnă 60 de minute de muncă, nici un minut de pauză. Accepţi toate condiţiile, nu vrei să te trezeşti cu poliţia pe cap, dar, una peste alta, dacă nu intri în scandaluri, te descurci. Sunt zeci, poate sute de mii de români în această situaţie pe tot cuprinsul Europei. Ei vor fi primii care vor şti să răspundă întrebării stupide: "În ce fel se schimbă viaţa dumneavoastră după 1 ianurie 2007?". Pur şi simplu, devin oameni întregi, ies din frica de a trăi la lumină şi mai ales se pot întoarce să-şi viziteze rudele de acasă fără teamă că nu vor mai fi lăsaţi să plece înapoi. După aderare, ei se vor adăuga celor cu acte în regulă, devenind cetăţeni europeni. Mai rămân românii din afara legii, unii victime, sclavi pe plantaţiile de roşii din Italia, bătuţi cu ranga dacă se plâng, alţii infractori, cerşetori, prostituate, peşti, traficanţi. O faună care se găseşte la fel şi în Germania, şi în Anglia, şi în Spania. De aici şi până la isteria din media europeană, îngrijorată de invazia românilor, este cale lungă. Înaintea prezentării raportului de ţară, a început nebunia în presa tabloidă din Marea Britanie. Poze mari cu clanuri de români migratori, lăsând impresia că de partea cealaltă a Canalului Mânecii armate întregi aşteaptă 1 ianuarie pentru a porni cucerirea Britaniei, a doua oară într-o mie de ani, de la William Cuceritorul încoace. Dezbaterile şi estimările alarmiste despre milioanele de români dornici să schimbe iţarii cu kiltul porneau, de fapt, din răfuielile politice interne în care orice temă era bună pentru a-l forţa pe Tony Blair să plece. Acum, lucrurile s-au mutat în Italia. Alte glasuri, aceeaşi placă. "Il Tiempo" ne face "rasa cea mai violentă şi periculoasă". Aşa e. În milioane de case din Italia şi Spania, menajerele românce ucid miliarde de microbi frecând podelele şi toaletele. Oamenii le lasă acasă când sunt la lucru şi iată ce se întâmplă! Plus spălatul geamurilor, călcatul şi câte şi mai câte alte grozăvii. În timp ce bărbaţii sapă şanţuri în mod subversiv sau smulg brutal căpşunile din fragedul lor lujer. Nenorocirea nu se opreşte aici. Studenţi, economişti, intelectuali din toate domeniile pândesc rapace biata Europă. Propovăduitorii Apocalipsei după români uită un singur lucru: cei care lucrează pe piaţa muncii europene sunt acolo pentru că este nevoie de ei. Germania cere forţă de muncă din afară pentru slujbele pe care cei 4 milioane de şomeri nemţi le refuză. Italienilor nu are cine să le îngrijească bătrânii. Mulţi s-ar ruga să fie mai mulţi români la ei la muncă, dar, din păcate, nu suntem decât 20 de milioane!