Anul 2002 in 10 evenimente externe

Extinderea NATO - hotarata la Praga Reuniunea la nivel inalt a celor 19 tari membre NATO, desfasurata la 20 noiembrie, la Praga, a consfintit cea mai importanta extindere a Aliantei Nord-Atlantice

Extinderea NATO - hotarata la Praga Reuniunea la nivel inalt a celor 19 tari membre NATO, desfasurata la 20 noiembrie, la Praga, a consfintit cea mai importanta extindere a Aliantei Nord-Atlantice din istorie; sapte state central si est-europene au fost invitate sa se alature clubului tarilor ce impartasesc valorile occidentale. Viitorii membri ai NATO sunt: Romania, Bulgaria, Slovenia, Slovacia, Lituania, Letonia si Estonia. Dintre acestea, Romania este tara cea mai importanta din punct de vedere al teritoriului, populatiei si fortei armate. Pentru tara noastra, invitarea in NATO reprezinta, in mod cert, un punct de cotitura in istoria sa. Dupa Praga, va urma procesul de ratificare a extinderii de catre parlamentele celor 19 state membre in prezent, proces care va dura circa un an. Teroristii islamisti au lovit pe tot globul Dupa rabufnirea terorista de la 11 septembrie 2001, SUA si alte 119 state ale lumii s-au angajat intr-o campanie de amploare impotriva acestei amenintari la scara mondiala. In mare, se poate spune ca aceasta a dat roadele scontate: 2.700 persoane suspectate ca apartin Al-Qaida au fost retinute in toata lumea; 100 de operatiuni ale FBI au fost incununate de succes, lideri importanti au fost arestati ori impuscati. In Asia, peste 500 de islamisti apartinand Al-Qaida sunt in inchisori, in Europa alti 200 au fost interogati, in Orientul Mijlociu - 100 etc. Cu toate acestea, Al-Qaida a revendicat atentatul din aprilie, de la Djerba (Tunisia), ce a cauzat moartea a 21 de persoane; pe cel de la 8 mai din Pakistan - 14 victime, intre care 11 francezi; atacul impotriva petrolierului francez Limburg din largul Yemenului si explozia unei masini-capcana in Bali ce s-a soldat cu 190 de morti si 300 de raniti; atentatele din Mombasa, soldate cu 17 morti. Toate acestea conduc la concluzia ca, in pofida concertarii antiteroriste la nivel mondial, reteaua islamista Al-Qaida are, potrivit ONU, peste 10.000 agenti pe glob, beneficiaza de surse financiare consistente, de investitii mari si de donatori generosi. Pe scurt, 2002 a fost un an plin pentru teroristii fundamentalisti islamisti. Decembrie 2002, Copenhaga: Lansarea celui mai mare val al extinderii din istoria Uniunii Europene Liderii UE stabilesc anul 2007 ca data-tinta pentru primirea Romaniei La 13 decembrie 2002, la capatul unor negocieri istovitoare, liderii Uniunii Europene au lansat oficial cel mai mare val al extinderii din istoria UE, menit sa reunifice continentul divizat de atatea decenii de razboi rece. Opt state din Europa de Est - Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Estonia, Lituania si Letonia - si doua state mediteraneene - Cipru si Malta - au fost invitate sa adere la Uniune. Dupa ratificarea tratatelor de preaderare de catre Cei 15 si dupa aprobarea prin referendum, in fiecare dintre cele zece tari invitate, noile membre vor fi primite in UE la 1 mai 2004. In cadrul aceluiasi summit european s-a stabilit ca anul 2007 este data-tinta pentru aderarea Romaniei si Bulgariei la UE. Liderii europeni reuniti la Copenhaga au oferit asigurari ca negocierile de aderare cu aceste doua tari se vor desfasura pe aceleasi principii si in acelasi ritm ca si pana acum. La Copenhaga, s-a vorbit, pentru prima oara, despre o singura extindere, cu doua etape, care nu se va incheia decat dupa aderarea Romaniei si Bulgariei. Cazul Turciei - singurul candidat care nu a inceput negocierile de aderare - va fi reexaminat la sfarsitul lui 2004, cand liderii UE ar urma sa decida data la care vor incepe negocierile de aderare cu Ankara. Statele Unite - gata de razboi cu Irakul In discursul sustinut in luna ianuarie asupra Starii Natiunii, presedintele american George W. Bush identifica principalele amenintari la adresa pacii mondiale intr-o asa-numita "axa a raului", formata initial din Irak, Iran si Coreea de Nord. Liderul Casei Albe anunta ca, pe termen lung, planurile administratiei sale sunt anihilarea facilitatilor nucleare din aceste tari, inainte ca acestea sa poata produce arme cu care sa atace America. Pe termen scurt, schimbarea regimului de la Bagdad avea sa devina principala prioritate a SUA. In urma unor puternice presiuni exercitate de Washington, Consiliul de Securitate al ONU a aprobat, in luna noiembrie, Rezolutia 1441, care obliga regimul lui Saddam Hussein sa dezvaluie toate programele de inarmare pe care le dezvolta si inaspreste regimul inspectiilor internationale pe teritoriul irakian. Documentul precizeaza ca Irakul va fi confruntat cu "consecinte grave", daca nu respecta prevederile rezolutiei. In luna decembrie, autoritatile irakiene au prezentat Consiliului de Securitate o declaratie de aproape 12.000 de pagini asupra armamentului pe care il detin. Dupa o examinare preliminara, SUA au decis ca Irakul a incalcat Rezolutia 1441 si, in momentul de fata, administratia Bush asteapta raportul final al inspectorilor ONU in privinta declaratiei irakiene, care va fi prezentat anul viitor, pe data de 27 ianuarie. Dupa toate probabilitatile, SUA vor ataca Irakul imediat dupa citirea acestui raport. Orientul Mijlociu - o pace prea indepartata Cand, la 19 februarie, in Orientul Mijlociu s-a consemnat o explozie de violenta fara precedent (21 morti in 12 ore), a devenit clar ca 2002 nu va fi un an usor pentru aceasta zona. Numai ca evenimentele nu s-au oprit aici, atentatele sinucigase ale gruparilor integriste palestiniene s-au succedat, provocand sute de victime, indeosebi printre civili, acestia fiind tintele preferate ale teroristilor. Mai mult, s-a consemnat si o premiera: femeia kamikaze, o studenta palestiniana ce a explodat pe o strada comerciala din Ierusalim. Reactia israeliana n-a intarziat: represaliile armatei sale au vizat biroul lui Yasser Arafat din Gaza, sedii ale Autoritatii Autonome din diferite orase palestiniene din Cisiordania; palatul prezidential Mugataa al lui Arafat din Ramallah a devenit o ruina, iar el se afla practic izolat de restul teritoriului intr-un fel de arest la "locul de munca". In consecinta, despre negocieri intre parti s-a vorbit tot mai putin, iar despre pace aproape deloc. Criza de guvern din Israel si apropiatele alegeri din aceasta tara au accentuat si ele, daca mai era nevoie, impasul actual. Drept urmare, in 2002, pentru Orientul Mijlociu pacea s-a indepartat tot mai mult. Criza ostaticilor de la Moscova - un 11 septembrie rusesc La 23 octombrie 2002, in Federatia Rusa incepe criza ostaticilor de la teatrul de varietati Dubrovka - un eveniment tragic ce avea sa dureze 58 de ore si sa se sfarseasca cu moartea a 129 de civili nevinovati. In acea zi, 50 teroristi ceceni sinucigasi, intre care un numar considerabil de femei, iau ostatici aproximativ 750 de persoane, care urmareau in teatrul moscovit musicalul "Nord-Est". Amenintand ca vor arunca in aer cladirea, teroristii ceceni, condusi de comandantul Movsar Baraiev, cer oprirea tuturor operatiunilor militare din Cecenia si retragerea armatei ruse din republica separatista. Dupa zeci de ore de negocieri si eliberarea unui mic numar de ostatici-copii, fortele speciale rusesti asediaza teatrul, pompand in cladire, inainte de asaltul propriu-zis, un gaz tranchilizant care avea sa imobilizeze teroristii, dar, in acelasi timp, avea sa ucida 128 dintre cei 129 de ostatici morti in operatiune. Perceputa de rusi la fel de acut ca si fatidica zi de 11 septembrie 2001 in SUA, criza ostaticilor de la Moscova a insemnat pentru Federatia Rusa legitimarea in interior si exterior a razboiului impotriva separatistilor din Cecenia. Phenianul ameninta lumea cu arma nucleara Anuntul Coreei de Nord ca poseda una sau doua arme nucleare, succedat de hotararea de a considera caduc acordul incheiat, in 1994, cu SUA si a repune in functiune centrala electronucleara, ceea ce inseamna, implicit, si posibilitati suplimentare de sporire a arsenalului limitat existent, a creat o situatie amenintatoare. In ciuda restrictiilor impuse de tratatul de neproliferare, la ora actuala, pe langa cele cinci tari membre de drept ale Clubului atomic (America, Rusia, Marea Britanie, Franta, China) existand cel putin patru membri "ilegali": Israel, India, Pakistan si acum Coreea de Nord, in vreme ce Irakul si Iranul sunt suspectate ca ar incerca sa se doteze si ele cu arme nucleare. Pericolul e deosebit de mare in zona asiatica, unde intre India si Pakistan exista o stare de tensiune permanenta, iar regimul de la Phenian, confruntat cu o grava criza alimentara, ar putea recurge la santaj nuclear (daca nu a si facut-o prin insesi anunturile amintite). Pe buna dreptate, unii analisti socotesc astazi perimetrul asiatic ca zona cea mai primejdioasa a planetei. Amenintarea vine din partea celor intrati pe usa din dos a clubului atomic si in aceasta directie isi indreapta comunitatea internationala privirile ingrijorate. Schimb de generatii in China Congresul celui mai mare partid comunist din lume (66 milioane de membri, de trei ori populatia Romaniei) a confirmat anuntatul schimb de generatii la conducerea celei mai populate tari a planetei, China (1,3 miliarde locuitori). Alegerea ca secretar general a lui Hu Jintao (59 de ani), in locul mai varstnicului Jiang Zemin (76 de ani), care, in primavara, urmeaza sa se retraga si din functia de presedinte al republicii, pe care o va transmite tot succesorului sau in fruntea P.C. Chinez, a fost insotita de modificarile intervenite in statutul partidului, portile partidului fiind acum larg deschise si reprezentantilor capitalului. Intr-adevar, in conditiile in care China a ajuns a patra mare putere economica a lumii, dupa SUA, Germania si Japonia, intreprinzatorul constituie unul din pilonii societatii. O noua dovada, asadar, a pragmatismului politicii chineze, care, daca ritmul stabil de dezvoltare din ultimul deceniu si mai bine - 9 la suta in medie anual - va continua, ar putea face ca, pana la jumatatea secolului, China sa ajunga SUA din urma pe plan economic. Configuratia politica a lumii ar putea fi atunci marcata decisiv de cei doi giganti: vulturul american si dragonul chinezesc. An electoral important in Franta si Germania Anul 2002 a fost un an electoral extrem de important in cele doua tari componente ale "motorului" european, Franta si Germania. In Franta, scrutinul prezidential din aprilie-mai a fost urmat, o luna mai tarziu, de alegeri legislative; in primul tur al prezidentialelor, o surpriza de proportii a pus pe jar intreaga clasa politica: premierul Lionel Jospin, creditat ca favorit, a fost eliminat in favoarea extremistului Jean-Marie Le Pen, care s-a prezentat, alaturi de Jacques Chirac, in turul al doilea. Socati de victoria lui Le Pen, francezii s-au prezentat, masiv, la urne, in turul doi, votand nu pentru Chirac, ci impotriva lui Le Pen. Jacques Chirac (70 de ani) a fost reales cu 81,96 la suta din sufragii. Alegerile legislative din 16 iunie au consolidat suprematia dreptei in peisajul politic francez. Pentru prima oara in 34 de ani, un singur grup politic detine majoritatea absoluta in Adunarea Nationala (legislativul francez). Nici alegerile din Germania n-au fost lipsite de surprize. Cea mai mare surpriza a reprezentat-o realegerea lui Gerhard Schroder in fruntea cabinetului de la Berlin, desi, cu cateva saptamani inainte, toate sondajele de opinie il considerau invins. O campanie electorala abila, un cancelar telegenic, dand dovada de prezenta de spirit in timpul inundatiilor (providentiale pentru cancelar) - toate acestea au inclinat decisiv balanta in favoarea coalitiei formate din social-democrati si ecologisti, care a castigat un nou mandat de patru ani. Alegeri esuate in Iugoslavia Nici dupa caderea regimului Milosevici, Iugoslavia n-a reusit sa iasa din profunda criza economica, politica si sociala pe care o traverseaza de mai bine de un deceniu. Conform unui acord intre autoritatile de la Belgrad si cele de la Podgorita, Federatia Iugoslava va fi inlocuita, anul viitor, printr-o uniune statala Serbia si Muntenegru. Practic, uniunea va fi viabila mai mult pe hartie, cele doua state fiind, de fapt, autonome. 2002 a fost an electoral si in Serbia, si in Muntenegru, insa alegerile au esuat in ambele republici, din cauza slabei participari la vot. Obositi de lupta pentru putere dintre presedintele iugoslav Voislav Kostunita si premierul sarb Zoran Djindjici, alegatorii sarbi nu s-au prezentat la urne in numar suficient de mare. Astfel, cel de-al doilea tur de scrutin al prezidentialelor, care a avut loc in octombrie, avandu-i drept contracandidati pe Kostunita (al carui post, de presedinte federal, va fi desfiintat anul viitor) si Miroliub Labus, sustinut de gruparea Djindjici, a fost invalidat, deoarece nu s-a intrunit numarul suficient de voturi necesare. Un al treilea tur de scrutin, organizat la 8 decembrie, in care alegatorii trebuiau sa opteze intre Kostunita si doi candidati ultranationalisti, Voislav Seseli si Borislav Pelevici, a fost, de asemenea, invalidat. In Muntenegru, alegerile din 22 decembrie au fost, la randul lor, invalidate, tot din lipsa de electori.