Animalele de companie, excelenţi profesori de comunicare

Sondajele relevă faptul că aproape jumătate din oameni au un animal de companie, iar majoritatea posesorilor le consideră membri ai familiei. Ultimul secol a adus o adevărată schimbare de

Sondajele relevă faptul că aproape jumătate din oameni au un animal de companie, iar majoritatea posesorilor le consideră membri ai familiei.

Ultimul secol a adus o adevărată schimbare de atitudine vizavi de locul unui animal de companie, care, susţin psihologii, a devenit un adevărat partener cu drepturi în cadrul familiei. Câinele sau pisica devin din ce în ce mai mult entităţi cărora li se recunosc personalitatea şi drepturile.

În mod firesc, psihologii şi-au pus întrebarea de ce oamenii asimilează animalul de companie unui membru al familiei şi de ce prezenţa acestor fiinţe în preajmă este atât de importantă pentru atât de mulţi oameni? Se pare că relaţia om-animal corespunde cel mai bine nevoilor psihosociale ale celor care au un prieten necuvântător.

În primul rând, ordinea şi controlul asupra vieţii unui animal (sarcina de a se îngriji de acesta), relaţiile interpersonale (prietenie), cunoaşterea ciclurilor vieţii, rolul social (sarcina de a fi stăpânul responsabil al animalului) şi, nu în ultimul rând, activitatea fizică (plimbări şi joacă). Toate acestea contribuie la creşterea încrederii în puterile proprii.

"Familiaritatea om-animal, născută din domesticirea câinelui şi a pisicii, este generată de faptul că omul este fundamental o specie maternală", susţine Dominique Lestel, filosof şi etolog francez. "Adorăm să avem grijă de alţii, în special de animale". Pe de altă parte, explică Lyonel Rossant, medic pediatru la un spital din Nice - Franţa, cu ajutorul animelelor, oamenii învaţă să comunice. De multe ori, mai ales în cadrul familiilor fără copii, adulţii suferă de ceea ce veterinarii comportamentalişti numesc "antropomorfism excesiv", adică animalul de companie este confundat cu un bebeluş şi i se acordă mai multă atenţie decât are nevoie.

Binefacerile zooterapiei

Un studiu efectuat de Universitatea Pensylvania a demonstrat efectele benefice ale terapiei cu ajutorul animalelor. Astfel, în mod normal, când o persoană discută cu alta, se produce o creştere a tensiunii arteriale. Aceste creşteri ale tensiunii arteriale pot atinge chiar valori ce se încadrează în zona hipertensiunii. Pe de altă parte, în timp ce o persoană vorbeşte cu un animal de companie, tensiunea arterială rămâne neschimbată sau poate chiar să scadă mai mult decât în momentele în care acea persoană se relaxează.

De obicei, în timp ce oamenii vorbesc cu animalele, le şi ating. Atingerea este un mijloc de comunicare ce poate fi extrem de eficient, mai ales împotriva stresului. Acest fapt este posibil din cauză că limbajul utilizat faţă de animal este mult mai lent, mult mai blând şi cu o tonalitate ridicată.

De asemenea, şirurile de cuvinte sunt mult mai scurte. Un astfel de limbaj este asociat cu scăderea tensiunii arteriale. S-a demonstrat, de altfel, că simpla prezenţă a unui animal în preajmă, chiar fără un contact direct, face ca spaţiul înconjurător să pară mai sigur, ceea ce duce în plus la scăderea tensiunii arteriale.

Psihologul american Boris Levinson a fost unul dintre primii care a remarcat, la sfârşitul anilor '50, rolul de catalizator social pe care îl joacă animalul în comunitatea umană. Potrivit lui, animalele sunt mult mai utile mai ales persoanelor care se găsesc în situaţii vulnerabile (boală, pierderea autonomiei, invaliditate etc).

Spre exemplu, în cazul unei persoane vârstnice, un animal poate servi drept suport emoţional, mai ales atunci când lumea exterioară se modifică dramatic (decesul partenerului de viaţă, al prietenilor, pierderea responsabilităţilor, schimbarea rolului social). Levinson a fost unul dintre primii psihologi care au inclus animalele în şedinţele de terapie, pe post de instrumente terapeutice complementare.

Copiii au nevoie de afecţiunea animalelor

Fie că sunt câini, pisici, papagali sau, mai nou, iguane sau tarantule, animalele de companie sunt un element foarte important pentru dezvoltarea psihică şi emoţională a copiilor şi un factor de echilibru pentru adulţi. Când copiii le cer părinţilor un câine sau un alt animal de companie, cei mari au senzaţia că este un capriciu. Însă, explică psihologii, copiii vor un animal pentru că au nevoie de afecţiune.

De altfel, încă din fragedă pruncie, copilul se ataşează de ursuleţi, iepuraşi şi tot felul de jucării din pluş, reprezentări simbolice ale fiinţelor vii. De aceea, un animal viu are o importanţă deosebită pentru dezvoltarea psihică normală a copilului. Această nevoie de "viu" este generată, spun psihologii, şi de modul de viaţă urban care îndepărtează copiii de viaţa în natură.

"Animalele de companie sunt agreabile, inspiră căldură sufletească, iar atingerea acestora dă siguranţă copilului. Este o comunicare dintre două fiinţe vii care se înţeleg din priviri, din postură", explică Lyonel Rossant. "Copilul îşi proiectează sentimentele şi percepţiile asupra animalului de companie şi are sentimentul că acesta îl înţelege".

"Animalul este un soi de receptacol al bucuriilor şi tristeţii copilului", explică medicul francez. Îl ajută să se emancipeze, ajutându-l să perceapă durerea, supunerea şi nesupunerea, independenţa şi multe alte atitudini necesare dezvoltării normale a copilului", susţine Donald Woods Winnicott, pediatru şi psihanalist englez.

"Caii, pisicile, dar mai ales câinii au o capacitate excepţională de a reda copiilor încrederea în sine, de a se simţi utili, de a-şi găsi locul în familie sau de a-şi exprima emoţiile", explică Boris Cyrulnick, psihiatru şi etolog francez. "Copilul are nevoie de câine pentru că este izolat în mediul urban, iar familia nu are timp suficient pentru nevoile lui emoţionale", subliniază specialistul.

beneficii

Nouă motive pentru care merită să ai un prieten necuvântător

ajută să ne păstrăm simţul umorului
stimulează să fim mult mai activi
aduc un plus de afecţiune
ajută să facem faţă singurătăţii şi izolării
fac să ne simţim utili
ajută să ne facem noi prieteni
dau sentimentul de securitate
sunt companioni excelenţi, ne iartă şi nu ne judecă
ne distrag atenţia de la problemele cotidiene