ADEVĂRUL … GOL (fără «oooo»)
0Afirmaţiile din articolul «Comentatorul Ilie Dobre, Cavalerul Gooooooool», cum că, prin anii ’90, ar fi intenţionat nu ştiu cine să mă dea afară, că prezenţa mea pe post ar fi, chipurile,
Afirmaţiile din articolul «Comentatorul Ilie Dobre, Cavalerul Gooooooool», cum că, prin anii ’90, ar fi intenţionat nu ştiu cine să mă dea afară, că prezenţa mea pe post ar fi, chipurile, una “bizară”, că tot eu aş fi publicat 32 de cărţi (de fapt sunt 38, plus încă două în curs de apariţie), pe care unii le-ar considera “maculatură”, iar alţii le-ar aprecia, că decizia preşedintelui României de a mă decora ar fi una discutabilă etc. sunt, pur şi simplu, NEADEVĂRATE. Argumente? M-aş limita doar la câteva: «Am îndrăgit fotbalul prin acel prelung şi tulburător Gooooooool, strigat pe undele radio, de Ilie Dobre.
Cel care, în plus, SCRIE ŞI CĂRŢI FRUMOASE» (sublinierea mea). O reflecţie care aparţine reputatului poet Grigore Vieru. Sau: «Ilie Dobre, un crainic născut, parcă, din strania patimă a sud-americanilor pentru jocul de fotbal» (celebrul scriitor Fănuş Neagu). Chiar redactorul-şef al ADEVĂRULUI de astăzi, Grigore Cartianu, a relevat într-un «Cuvânt Înainte» la una dintre cărţile mele, în 1996: «Când Ilie Dobre, care, dotat cu microfonul sprinţar, cântă golul cu bucuria pe care o mai au doar nebunii ăia de sud-americani …, tu, microbistule, supus al Regelui Fotbal, simţi freamătul Copacabanei, care a născut atâtea glezne fine, catifelate, ridicate, mai apoi, pe piedestalul cuvenit unor campioni mondiali».
Faţă de autorii unor asemenea afirmaţii nedrepte şi neadevărate referitoare la persoana mea, care, oricum, nu-mi pot imacula imaginea cu care mă creditează, în genere, opinia publică, aplic principiul biblic: «Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!». Cel puţin, pe moment…
Cu mulţumiri, ILIE DOBRE