ADEVĂRUL CAMPIONILOR

Memoriile unui muritor despre campioni

Sunt un pic deprimat urmărind ştirile cu moartea unui simbol deja al României, Marian Cozma, şi am văzut meciul de handbal de la Veszprem în limba maghiară (pe care o şi înţeleg un pic).

Am plâns să văd ce bun-simţ poate să aducă calitatea. În faţa atitudinii ungurilor şi compasiunii faţă de unul de-al nostru... pe care l-au adoptat ca unul de-al lor.

Sunt trist sincer, am plâns la această moarte surdă ce mi-a adus aminte de moartea Mariei Cioncan pe care o ştiam foarte bine. Acum ei rămân memorii, memoriile celor care i-au ştiut, respectat şi iubit.

Sportul a fost rănit, însă Sportul rămâne cel mai grozav ambasador oriunde în lume, şi inclusiv antrenorul echipei Veszprem a spus că e mândru să vadă ce impact are sportul în promovarea respectului între semeni şi între ţări.

Apoi, noi toţi trebuie să fim mai atenţi cu cei de lângă noi, şi pe cei care sunt deja valori să-i respectăm şi promovăm cât mai sunt încă în viaţă .

Ca un muritor de rând ce sunt, nu pot să nu-mi exprim ce simt... că cine ştie cât timp mai avem... „Vine o zi“... ce versuri au putut face cei de la Holograf!