A şaptea putere a Uniunii?
0Suntem mulţi, aşa că suntem pe locul 7 ca număr de voturi în UE. Merităm? România a tăcut, înţelept, la ultimul Consiliu European, a adoptat, supus, punctul de vedere al puternicei
Suntem mulţi, aşa că suntem pe locul 7 ca număr de voturi în UE. Merităm?
România a tăcut, înţelept, la ultimul Consiliu European, a adoptat, supus, punctul de vedere al puternicei Germanii şi a câştigat. În varianta convenită în noaptea de vineri spre sâmbătă, la Bruxelles, ţara noastră este pe locul şapte, din 27, ca număr de voturi în Consiliul European. Suntem aproape cei mai săraci, avem probleme uriaşe legate de corupţie sau de aplicarea regulilor comunitare, dar faptul că sunt peste 20 milioane de cetăţeni români ne-a permis să dispunem de mai multe voturi ca Olanda sau Suedia. Ceea ce ar trebui să facem, acum, ar fi să demonstrăm că merităm să fim a şaptea putere a UE.
O sarcină la limita imposibilului. Slavă Domnului că România nu a avut la acest summit decât sarcina de a sta aliniată în front, altfel, aproape sigur, Uniunea ar fi avut parte de un nou spectacol al bătăilor cu noroi dintre preşedinte şi premier. De fapt, ceea ce s-a întâmplat în aceste zile la Bruxelles arată că şi atunci când nu au nimic de împărţit cei doi se ciondănesc, ca să nu-şi piardă antrenamentul. Ei s-au spionat reciproc, au asmuţit delegaţiile de presă care-i însoţeau unul împotriva celuilalt şi, într-un loc mai înghesuit, şi-au aruncat, printre dinţi, şi câteva ameninţări. Este aproape o minune că au convenit asupra unui mandat comun pe care să-l prezinte la Bruxelles, dacă ne uităm la faptul că România nu are ambasadori la Londra şi Washington din cauza certurilor dintre cei doi.
Viitorul pare şi mai sumbru. Ţara este cuprinsă de o secetă mai rea ca aceea din '47, premierul pare că nu vede nimic de la locuinţa de pe malul umbrit al Snagovului, iar preşedintele aşteaptă, precum corbii în deşert, ca Tăriceanu să fie răpus, politic, de soarele care a pârjolit recoltele. Inundaţiile l-au salvat în 2005 pe premier de demisie, iar seceta s-ar putea să-l răpună. În alte vremuri, Băsescu s-ar fi dus în vizită în zonele calamitate şi ar fi mers peste guvern pentru a trage un semnal de alarmă. Acum, el pare că aşteaptă ca Tăriceanu să se usuce şi să pice singur.
România a intrat de fapt într-o campanie electorală care include patru rânduri de alegeri - europene, locale, parlamentare şi prezidenţiale - şi care se întinde până în 2009. Competitorii nu sunt simpli adversari, ci se urăsc, pur şi simplu. Pentru întreaga ţară, aceasta înseamnă vremuri grele, iar cei de la Bruxelles se vor întreba - pentru a nu ştiu câta oară - cum de ne-au primit, în 2007, în clubul lor select, pentru a fi, pur teoretic, a şaptea putere a Uniunii.