A murit primul preşedinte al Rusiei postsovietice

Boris Elţîn i-a alungat pe comunişti de la putere şi a semnat decesul fostei URSS Fostul preşedinte rus Boris Elţîn a murit, ieri, la vârsta de 76 de ani. Potrivit unor surse medicale

Boris Elţîn i-a alungat pe comunişti de la putere şi a semnat decesul fostei URSS

Fostul preşedinte rus Boris Elţîn a murit, ieri, la vârsta de 76 de ani. Potrivit unor surse medicale citate de Interfax, decesul a fost provocat de un atac de cord suferit brusc. Fostul lider de la Kremlin, care avea probleme cardiace, a fost primul preşedinte al Rusiei postsovietice.

Boris Elţîn, care a câştigat două mandate de preşedinte, va rămâne în istorie ca omul care i-a alungat pe comunişti de la putere, în august 1991, şi a semnat "decesul" URSS la 8 decembrie 1991, împreună cu omologii săi belarus şi ucrainean. Căderea URSS în urmă cu 15 ani a fost "inevitabilă", dar fostele republici sovietice sunt "menite" să rămână împreună, declara fostul preşedinte rus Boris Elţîn, într-un interviu publicat în 7 decembrie 2006 de cotidianul "Rossiiskaia Gazeta". A plasat Rusia pe calea reformelor înainte să se îmbolnăvească şi să devină nepopular, discreditat de criza financiară din vara anului 1998. În anii "90, PIB-ul Rusiei a scăzut la jumătate, sectoare întregi ale economiei au intrat în faliment, şomajul şi inegalitatea veniturilor au crescut dramatic. Inflaţia foarte mare a anulat economiile populaţiei şi zeci de milioane de ruşi au început să trăiască în sărăcie. În acest timp, noua oligarhie îşi împărţea resursele naturale ale Rusiei şi se îmbogăţea. Elţîn a obţinut recunoaştere internaţională ca democrat şi pentru că a sfidat o lovitură de stat comunistă în august 1991. A demisionat brusc înainte de încheierea mandatului, spre surpriza generală, la 31 decembrie 1999, propunându-l succesor pe Vladimir Putin. Războiul împotriva separatiştilor din Cecenia, desfăşurat între 1994 şi 1996 şi soldat cu zeci de mii de morţi şi umilirea armatei ruse, a fost unul dintre momentele dificile ale mandatelor sale. În ultimii ani petrecuţi la Kremlin, el a apărut drept o personalitate izolată şi predispusă la depresii, aparent datorită efectului băuturii.

Un tip sportiv, autoritar şi cu chef

Boris Elţîn a fost fiul unui om condamnat de comunişti la trei ani de muncă în lagăr pentru "agitaţie antisovietică". Dar micul Boris nu a lăsat această nedreptate comisă împotriva tatălui să-i frângă personalitatea. El a învăţat bine, a fost şef de clasă în liceu, iar când elevii au organizat o manifestaţie împotriva profesorilor, s-a plasat în rândul întâi. Ca urmare, directorul a refuzat să-i elibereze diploma de bacalaureat "turbulentului" Elţîn. Dar, spre surpriza lui, tânărul l-a reclamat la partid. S-a format un comitet de analiză şi diploma i-a fost acordată, iar profesorul nedrept a fost concediat. A fost bun la toate sporturile pe care le-a încercat: schi, gimnastică, volei, box şi lupte greco-romane. Asta nu l-a împiedicat să fie un soldat stângaci, care a încercat să "disece" o grenadă şi a reuşit să rămână fără două degete la o mână. A făcut Facultatea de Construcţii, iar proiectul lui de stat a fost calculul unui turn de televiziune. Abia la şase ani de la absolvire, a intrat în Partidul Comunist, iar după încă patru ani a devenit inginer-şef. Pentru meritele sale pe şantierele patriei, Elţîn a fost cooptat în conducerea partidului, în anul 1968. În iunie 1991, după ce a dansat rock-and-roll în timpul campaniei electorale, urmând sfaturile a trei consilieri americani, Boris Elţîn a devenit primul preşedinte ales al Rusiei, fiind votat de 57% din alegători. Apoi, probabil din cauza stresului, a început să bea câte o votcă în plus. Oamenii au început să înţeleagă că preşedintele lor e tot timpul cu chef, mai ales după ce a încercat să dirijeze o orchestră în timpul unei vizite în Germania, iar în septembrie 1994 i-a ordonat secretarului său de presă să se arunce în fluviul Volga, ca să-l umilească în faţa prietenilor de pahar. Tot atunci, a băut în avionul care îl ducea spre Irlanda şi, când a ajuns la Dublin, nu s-a putut da jos din avion, pentru că… adormise, iar echipajul nu-l putea trezi. La ONU a ciupit o secretară, provocând hohotele de râs ale omologului american, Bill Clinton. La sfârşitul celui de-al doilea mandat, popularitatea lui scăzuse până la numai 2%.