A inceput vanzarea de infractiuni

- avertizeaza profesor Emilian Stancu, reputat cercetator si intemeietor de scoala in domeniul criminalisticii

Crime in serie, jafuri cu mana armata, violuri, furturi de milioane de dolari, rapiri, sechestrari de persoane. Criminalistica, stiinta si arta investigatiilor penale, este din ce in ce mai solicitata. Prof. univ. dr. Emilian Stancu, titularul catedrei de la Facultatea de Drept din Bucuresti, a pus la dispozitia investigatorilor cel mai recent "tratat" de profil. Sa vedem cine ar mai putea profita de acesta. - Sangele romanilor e destul de rece pentru un "serial killer" tipic? - Nu prea am avut asasini in serie. In afara de Ramaru, inainte de '89 au mai fost doar cateva cazuri cu doua omoruri la rand, dar in nici un caz o serie. Dupa Jean Beniamin, cu cele 5 crime in cateva ore in Deva, nu e nici el tipic pentru cei numiti, peste Ocean, "serial killers". Dupa ce si-a terminat treaba, s-a predat la Politie. La romani sunt mai frecvente omorurile "gospodaresti". Mici scandaluri la betie, o cearta intre doi vecini, cand se face tuica, o rabufnire in familie - chestiuni de acest gen. E drept ca in ultima vreme s-au inmultit actele de violenta si omorurile cu sange rece, dar nu avem multi care sa ucida din placere. - Femeia e un bun prilej de a ucide? - Raportat la celelalte omucideri, sunt foarte putine crime pasionale, comparativ cu alte tari sau chiar cu situatia de dinainte de razboi. Pe atunci, procesele crimelor pasionale faceau furori. Pledau maestrii ai baroului, ziarele trageau editii speciale. Culmea, Curtea cu juri ii achita pe acuzati de cele mai multe ori. - Orice criminal poate sustine ca a fost orbit de pasiunea pentru victima? - Treaba aceasta se poate demonstra atat din imprejurarile in care a fost suprimata viata victimei, dar si din informatii obtinute din anturajul acesteia. Daca se intoarce brusc acasa si e socat sa o surprinda cu altul de pilda. Astazi, mobilul e cel mai adesea banul. Dar va rog sa observati un lucru: oamenii sarmani nu omoara pentru bani. Saracul, care de multe ori injura guvernul in loc de cina, nu recurge la crima pentru bani. Criminalii sunt indivizi din mediile viciate, care au ceva bani, dar vor mai mult. - Tatal violator care-si omoara victima nu face o crima pasionala? - E o crima cu premeditare, facuta ca sa-si ascunda primul delict. De pilda, Ramaru: el nu era un normal. Dar expertiza psihiatrica a stabilit ca e responsabil. Atata vreme cat isi concepea crima, o accepta si se ferea de urmari, inseamna ca era responsabil si putea fi pedepsit. Jean Beniamin n-a incercat sa-si ascunda delictul. Dupa ce i-a ucis pe cei cinci s-a dus la Politie sa predea arma. In mintea lui vinovatii erau victimele: cei care au incercat sa-l desparta de sotie si cei care i-au iesit in cale, din greseala. - Ce te faci cand e o crima produsa la intamplare? - Regula e asa: intotdeauna se porneste de la victima la autor. Adica te intrebi cine profita de suprimarea unuia sau altuia. Dar, intr-o zi, ajungi la un caz de omucidere cu mobil bizar. Va dau un exemplu: un tanar de 19 ani traia cu o femeie de vreo 30 de ani. Il innebunise, pur si simplu. Pustiul realizeaza ca ea mai are si pe altul, ii surprinde, face scandal si e dat pe usa afara. Se intoarce la el acasa, pune mana pe un cutit si porneste iar spre locuinta femeii. Un muncitor de la Timpuri Noi il vede pe drum, cu ochii in lacrimi si il intreaba: de ce plangi, nene? Nu te priveste pe tine! Si in momentul acela ii aplica o lovitura de cutit in abdomen. Mort! Nu s-au vazut in viata lor, nu aveau nici o legatura. - S-a predat? - Nu, si-a dat seama ce a facut si a fugit, sperand ca o sa scape. Anchetatorii nu aveau nici un fir. Ba mai erau si pusi pe o pista falsa: muncitorul venea de la carciuma. Vezi cu cine a baut, daca s-au certat, cand a plecat. Nimic. Vezi ce probleme avea in familie. Iar nimic. Pana la urma, s-a luat, in zona Parcului Carol, unde a avut loc crima, casa cu casa. Ati auzit ceva, ati vazut ceva? In fine, un vecin a spus ca a auzit, alaturi, o cearta, la 11 noaptea. Asa au ajuns la baiat. L-au luat la intrebari, i-au gasit urme de sange pe canadiana si asa l-au putut dovedi. E drept ca atunci, fiind putine cazuri, se puteau desfasura efective mai ample, un timp mai indelungat. - S-a vazut la telejurnal ca pistolul lui Passaris l-au scapat din punga si l-au luat de pe jos cu mana... - Eu nu pot sa va contrazic, daca asa a fost la televizor. Truse criminalistice sunt si la noi, ca in filmele americane. Ce ma revolta e ca se lucreaza inca fara manusi la autopsie si fara masca. Ma ingrijoreaza nu ca s-ar putea contamina autopsierul, ci ca se vor contamina, biologic, urmele. Probabil vor incepe si la noi identificarile pe baza profilului ADN, dupa un fir de par, un fragment de piele etc. S-a incercat la Craiova, in cazuri cu caracter penal. Pana acum se faceau astfel de identificari doar in procesele de paternitate. Sigur ca ne tot raportam la americani. Ei fac insa, pentru disparutii de la WTC, 20 de identificari dupa amprenta genetica pe zi. La noi, pentru paternitate, se asteapta la o proba si trei saptamani. - Se poate stabili cine a tras in noi? - Se putea, cu conditia ca toata lumea sa fie de buna credinta. Teoretic, trebuiau ridicate cadavrele dupa prelevarea probelor. Se stabilea exact cum a fost impuscata victima, pe unde a intrat glontul, sub ce unghi. Se afla de la ce distanta s-a tras si se faceau verificari: cine era la etajul cinci, la blocul X, la ora Y, ce formatie de militari se afla dispusa in zona, la ora Z. La spital, medicii trebuiau sa noteze: ora la care a ajuns ranitul, cine l-a adus, cum era plaga. Or, cadavrele au fost ridicate, s-a constatat decesul si au fost ingropate. Cand au inceput verificari mai riguroase, gloantele erau deja ruginite, probele disparusera, martorii se contraziceau... - Care e pretul vietii? - Basarabenii sau ucrainenii omoara si pentru 5.000 de dolari. Arma si munitia nu depasesc 500 de dolari, cost la care se adauga cheltuielile de pregatire: cazare, transport, timpul petrecut la panda. Uneori, acestea sunt suportate de ucigas din pretul crimei. Alteori se deconteaza separat. Dar totul depinde de persoana care trebuie lichidata. Pentru de Gaulle, Sacalul a primit 500.000 de dolari. Cert este ca politia cheltuieste de zeci de ori mai mult decat comanditarul unui atac. In cazul Passaris, de pilda. Numai paza criminalului costa mai mult decat a dat el pe arme, fara sa mai luam in calcul si efortul de capturare. - Criminalul cumpara tratatul dumneavoastra de criminalistica si invata cum sa se fereasca? - Eu am facut pariu cu un politist de la Judiciar. Domnule, esti in stare sa faci o fapta, fara sa lasi urme? El imi raspunde simplu: nu. Urme exista, problema e sa le culeaga investigatorul. Nu exista crima perfecta. Dar cea mai sigura cale pentru a scapa de pedeapsa este "vanzarea de fapte". Se vand infractiuni. E unul arestat pentru nu stiu cate furturi, care asteapta sa-i vina randul la interogatoriu. Langa el se asaza altul, care-i propune: dom'le, nu vrei sa preiei si fapta mea? Oricum te condamna o singura data. Iar infractorul, deja dovedit, se "confeseaza" politistului: stiti, am mai comis o fapta, mi-a fost frica sa recunosc s.a.m.d. Politistul e multumit ca scapa de un caz cu autor necunoscut. Autorul faptei e multumit ca scapa nepedepsit, iar tapul ispasitor, care oricum ramanea in puscarie, primeste bani pentru familie si pachete de la cel pe care l-a acoperit. Iar societatea ramane cu un infractor in plus pe cap. - Daca n-are destui, mai baga o amnistie? - Noi spunem ca acuma sunt multe infractiuni, multe crime, dar parerea mea este ca totul a inceput in 1988. Capatul de sus al toboganului pe care alunecam in prezent este undeva in 1987-1988. Atunci, doua decrete de gratiere au pus in libertate aproape toti puscariasii, li s-au sters faptele, n-au mai fost hoti, n-au mai fost talhari. A urmat un val de infractiuni. Ajunsese Militia sa nu mai inregistreze faptele, ca oricum nu faceau fata, nu puteau ancheta atatea cazuri. Multi dintre talharii eliberati atunci actioneaza si azi. S-a spus ca in 1990 au iesit multi din puscarii, dar decretul din 1988 le golise deja.