205 ani de istorie a brandului Borsec

Povestea de succes începe în 1803, când Valentin Gunther bea din apa miraculoasă şi se vindecă de o boală, pe atunci, incurabilă.

Vienezul decide să ia în arendă Borsecul şi să vândă apa minerală în Imperiul Austro - Ungar. Prima sticlă va fi îmbuteliată în 1806. Un pahar de apă a schimbat istoria Borsecului. În 1803, austriacul Valentin Gunther bea din apa miraculoasă şi se vindecă, aşa că ia în arendă Borsecul. Alături de ruda sa, Anton Zimmethausen, care era consilier municipal la Viena, Gunther decide să vândă apa în Imperiul Austro-Ungar.

Un an mai târziu, consilierul Zimmethausen, însoţit de un inginer minier pe nume Eisner, un experimentat fabricant de sticlă, soseau la Borsec pentru a studia posibilitatea de a închiria locul în vederea începerii unei afaceri cu sticlă. Ei descoperă că în solul Borsecului se găsea un impresionant zăcământ de materiale în stare pură, necesare fabricării sticlei. În 1805, Zimmethausen îşi mută reşedinţa la Borsec şi începe o amplă campanie de construire de drumuri, clădiri şi a unei fabrici de sticlă.

Prima linie de îmbuteliere

Odată cu el, din Austria, Boemia, Bavaria şi Polonia sosesc în Borsec o mulţime de experţi în fabricarea sticlei. Astfel, în 1806, Zimmethausen şi Eisner încep îmbutelierea industrială a apei Borsec. Sticlele fabricate în Borsec erau umplute cu apă minerală într-o încăpere specială, activitatea putând fi continuată şi iarna. Ambalarea se făcea în lăzi necompartimentate, şocurile transportului fiind atenuate cu cetină sau fân. Sticlele erau astupate cu peliculă de burduf, coceni de porumb sau dopuri din lemn de brad.

Legendele populare spun că „apei de Borsec nici dopurile nu-i rezistă în timpul transportului" şi că acestea „trebuiau reintroduse de mai multe ori până la destinaţie". Trei milioane de litri de apă minerală erau îmbuteliate şi transportate cu carul în Transilvania, Moldova, Valahia, Ungaria şi Viena.

Medalii pentru Borsec

- În 1873, Împăratul Franz Josef îi acordă apei minerale naturale Borsec Medalia de Aur (foto medalion) şi o încoronează cu titlul de „Regină a Apelor Minerale". Recunoaşterea ei a urmat prin istorie un traseu constant, câştigând multe alte distincţii:
- Medalia de Merit la Târgul Internaţional de la Viena, în 1873;
- Diploma de Onoare la Expoziţia Mondială de la Paris, în 1878;
- Medalia de Argint şi Diploma de Onoare la Expoziţia de la Berlin şi Trieste, în 1876;
- Medalia de Argint la Expoziţia de la Budapesta, în 1885.