Ziua cand a murit SIDA
0De 1 decembrie, intre orele 8 si 12, simbolul orasului Bruxelles, adica statuia baietelului-arteziana, poarta un frumos costum popular romanesc. De la pranz pana seara, Manneken Piss e "imbracat"
De 1 decembrie, intre orele 8 si 12, simbolul orasului Bruxelles, adica statuia baietelului-arteziana, poarta un frumos costum popular romanesc. De la pranz pana seara, Manneken Piss e "imbracat" intr-un imens prezervativ. Prin traditie, statuia din capitala Uniunii Europene este folosita de tarile continentului pentru marcarea zilei nationale. Si unele organizatii non-guvernamentale sunt lasate sa foloseasca popularitatea micului strengar din bronz pentru a-si transmite mesajele. Este posibil ca sarbatoarea nationala a altor state sa cada in ziua tuberculozei ori a cancerului. Cert este ca, in 1988, cand s-a stabilit data de 1 decembrie pentru lansarea unei actiuni globale de prevenire a SIDA si pentru comemorarea victimelor bolii, romanii aveau zi libera pe 23 August. Dupa doi ani, data de 1 decembrie era deja consacrata pe plan mondial, fiind imposibil sa ceri schimbarea ei. Situatia, e drept, ne afecteaza. Manifestarile Romaniei pe plan extern sunt stanjenite de suprapunerea celor doua evenimente. Dar asta nu inseamna ca ambasadele nu pot organiza actiunile culturale sau mediatice cu 24 de ore inainte sau dupa ce trece "AIDS-day". In tara insa, se estompeaza efectul undelor de soc cu epicentrul in studiourile de televiziune occidentale. Tinerii ar putea fi influentati de filmele sau de spectacolele rock prin care se sustine campania mondiala. Reluarile nu mai au acelasi impact. Organizatiile de voluntari care activeaza in domeniu resimt si ele deficitul de "imagine". Vedetele de la Hollywood sau din Il Calcio se implica in educarea publicului si n-ar strica sa fie imitate si de VIP-urile locale. Cu scuza sarbatorii nationale, starletele de Dambovita pot evita orice angajare intr-un domeniu atat de delicat. Singurul care si-a onorat statutul a fost, in acest an, Gheorghe Hagi, care s-a alaturat unei fundatii pentru sprijinirea copiilor seropozitivi. Adica a unor nevinovati care s-au imbolnavit din vina sistemului sanitar, adica a statului roman, adica a fiecaruia dintre noi. Drept este ca statul nu face mare lucru nici pentru prevenirea contaminarii tinerilor, prin comportamente de risc. Acestia ar trebui sa stie, de pilda, ca descoperirea unui vaccin, in cinci-sase ani, n-o sa-i vindece daca se contamineaza acum. Ca sexul fara prezervativ nu e dovada de curaj sau romantism, ci de prostie. Numai un fraier se contamineaza cu o luna sau un an inainte de sfarsitul epidemiei, ca rromul la mal, ar putea suna un avertisment. Cine sa-l strige, ca sa se auda in harmalaia din discoteci... Oricum, n-ar trebui sa fim suparati. Mai devreme sau mai tarziu, boala secolului sau a mileniului va deveni o amintire urata, o simpla nota de curs stiintific. La noi, ziua de 1 decembrie va ramane mereu sarbatoare. Insa cati romani vor apuca atunci sa se bucure de ziua nationala fara sa se gandeasca la ziua comemorarii SIDA?