VIDEO Prematurii duc o luptă grea pentru viaţă
0Bebeluşii care vin pe lume înainte de 37 de săptămâni au plămânii insuficient dezvoltaţi, sunt mai predispuşi la infecţii şi pot face hemoragie cerebrală. Frecvenţa naşterilor premature în România este de aproximativ 9%, în vreme ce media europeană este, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, de 6,2%.
Specialiştii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii susţin că naşterile premature devin tot mai frecvente în lume. În România, rata de prematuritate este mai mare decât în majoritatea ţărilor europene. De vină pentru aceasta, spun specialiştii, sunt condiţiile socioeconomice precare, ce afectează accesul gravidei la servicii medicale şi la îngrijiri corespunzătoare şi care favorizează apariţia unor boli asociate sarcinii.
Click aici pentru VIDEO.
Dacă, înainte de 1990, prematurii cu complicaţii nu aveau şanse prea mari de supravieţuire în România, astăzi dispunem de unităţi de terapie intensivă neonatală, care le acordă îngrijiri speciale. Cel mai mic prematur salvat în România s-a născut la 23 de săptămâni şi patru zile, la Spitalul „Polizu" din Bucureşti. Aceasta este una dintre cele numai 20 de maternităţi de gradul III, unităţi cu dotări şi personal calificat pentru a asigura asistenţă medicală prematurilor.
Bebeluşul este considerat prematur dacă vine pe lume înaintea săptămânii a 37-a de sarcină, mai exact, 259 de zile de gestaţie. Este doar un mit ideea conform căreia un prematur născut în luna a opta este mai vulnerabil decât un altul care vine pe lume în luna a şaptea. Cu cât este mai mică vârsta lui, cu atât şansele de adaptare la viaţa extrauterină sunt mai reduse. Mai mult decât greutatea acestuia, este important stadiul său de dezvoltare în momentul naşterii. Mai toate organele, inclusiv creierul, pot să nu fie suficient dezvoltate structural şi funcţional pentru ca prematurul să trăiască „Principala problemă a prematurilor este imaturitatea pulmonară. Plămânilor le lipseşte elasticitatea şi conţin o cantitate mai mare de apă, care creşte riscul de rupere a lor. Absentă este şi o substanţă numită surfactant, care menţine alveolele destinse în cursul ciclului respirator. Pe lângă acestea, cutia toracică are o musculatură slab dezvoltată şi chiar dacă plămânii se destind, ea presează pe aceştia", explică prof. dr. Silvia Stoicescu, preşedintele Asociaţiei Române de Neonatologie. Consecinţa dezvoltării insuficiente a plămânilor este sindromul de detresă respiratorie, principala cauză de deces în rândul prematurilor.
Oxigenul poate provoca orbire
Imediat după naştere, prematurului i se administrează surfactantul şi este pus pe ventilaţie artificială. Însă oxigenul pe care-l primeşte, deşi esenţial pentru supravieţuire, poate avea efecte toxice. El provoacă uneori retinopatie de prematuritate, o afecţiune oftalmologică ce poate provoca orbire, precum şi boală pulmonară obstructivă de tipul astmului.
Prematurii cu detresă res-piratorie sunt expuşi hemoragiilor pulmonare şi celor intracraniene. Dacă afectarea cerebrală este gravă, aceasta poate produce un număr foarte mare de complicaţii: surditate, probleme motorii şi retard mintal. Insuficienţa cardiacă şi insuficienţa circulatorie intestinală (care fac imposibile hrănirea şi creşterea în greutate) sunt alte probleme ce pun viaţa prematurului în pericol.
Când sistemul digestiv al prematurului este insuficient dezvoltat, el nu poate fi hrănit decât printr-o sondă gastrică. De asemenea, există riscul de ictere accentuate şi prelungite. Şi pentru că nici imunitatea nu este dezvoltată, prematurii sunt mai expuşi riscului de infecţii, comparativ cu bebeluşii născuţi la termen.
Deficitul de atenţie, un alt risc
Chiar şi în cazul în care prematurul nu dezvoltă, cel puţin aparent, complicaţii sau acestea sunt tratate, sănătatea sa poate fi afectată ulterior. „Îndeosebi dezvoltarea sa neurologică trebuie urmărită până la vârsta de şapte ani", spune prof. dr. Silvia Stoicescu. O serie de studii au asociat naşterea prematură cu un risc mai mare de tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie (ADHD) şi de autism.