Terapia în autism începe din copilărie

Una din 150 de persoane suferă de această afecţiune. Investigaţiile asupra creierului permit diagnosticarea tulburărilor din spectrul autist la vârste mici, crescând astfel şansele ca tratamentul să aibă succces.

Spectrul autismului cuprinde boli psihice de gravitate diferită, ce au în comun dificultatea individului de a relaţiona cu ceilalţi.

Dacă în sindromul Asperger, una dintre tulburările din acest spectru, copiii interacţionează greu cu persoanele din jur, deşi pot fi supradotaţi, dar se integrează relativ normal în societate, în autismul propriu-zis, afectarea creierului poate duce la izolare totală.

În general, părinţii observă la copilul lor o întârziere a vorbirii şi o lipsă de reacţie ce ridică suspiciunea unor probleme de auz. Cel mic pare închis în lumea lui, nu reacţionează la vederea obiectelor din jur, nu se împrieteneşte cu alţi copii şi nu participă la emoţia celorlalţi.

Cauzele,  neelucidate

Cauzele autismului nu sunt clare. Tulburarea este mai frecventă în rândul persoanelor cu istoric familial de autism, sugerând o transmitere genetică. O perioadă s-a considerat că vaccinarea împotriva rujeolei, rubeolei şi oreionului ar creşte riscul de boală, dar ipoteza a fost infirmată recent. Alte posibile cauze luate în discuţie sunt infecţia cu toxine, nivelurile anormale de serotonină la nivel cerebral şi traumatismele suferite de mamă în ultimul trimestru de sarcină.

Nu face diferenţa între „EU" şi „ceilalţi"

Măsurătorile imagistice efectuate asupra creierului copiilor cu autism au scos la iveală o creştere accelerată a amigdalei, zonă responsabilă de interpretarea expresiilor faciale şi semnificaţiei emoţionale a evenimentelor.

Un studiu realizat recent de specialiştii de la Centrul de Cercetare a Autismului din cadrul Universităţii din Cambridge arată că persoanele afectate de boală prezintă o activitate atipică la nivelul zonei cerebrale din cortexul prefrontal.

În mod normal, această porţiune este activată cu predilecţie de informaţiile despre propria persoană, iar la indivizii bolnavi ea pare să nu facă diferenţa între „eu" şi „ceilalţi". „Interacţiunile noastre sociale se bazează pe felul în care conştientizăm relaţiile dintre noi şi restul lumii. Uneori observăm asemănări, iar alteori deosebiri faţă de ceilalţi.

Faptul că persoanele cu autism tratează informaţia despre sine în acelaşi mod ca şi informaţia despre cei din jur duce la problemele de relaţionare caracteristice bolii", spune Michael Lombardo, unul dintre coordonatorii studiului.

Teste care detectează boala timpuriu

Investigaţiile folosite în prezent doar pentru depistarea problemelor neurologice ar putea fi folosite, în viitor, ca teste de screening pentru autism. Specialiştii de la Universitatea din Missouri au observat că persoanele cu autism obţin timpi de reacţie mai lungi la testul luminii alternante decât restul populaţiei.

Testul măsoară acomodarea pupilei la stimularea cu un fascicul luminos timp de 100 de milisecunde. Potrivit unui alt studiu, realizat la Spitalul de Copii din Philadelphia, copiii cu autism recunosc sunetele cu 11 milisecunde mai greu decât cei neafectaţi de boală.

„De exemplu, la auzirea cuvântului «elefant», creierul unui copil cu autism încă procesează sunetul «el», în timp ce restul copiilor au trecut mai departe. Aceste întârzieri se adună pe măsură ce conversaţia avansează, astfel că persoana cu autism rămâne în urma interlocutorilor", subliniază Timothy Roberts, cel care a coordonat studiul. 

Suportul familiei, esenţial

Tratamentul nu scoate boala din ecuaţie, dar, administrat de la vârste mici, îi opreşte evoluţia şi creşte şansele de integrare socială a bolnavului.

„Răspunsul la tratament depinde de severitatea bolii, de rapiditatea cu care se începe psihoterapia, esenţială în autism, şi de resursele emoţionale, de timp şi financiare ale familiei celui afectat", subliniază medicul Iuliana Eparu, specialist în psihiatria copilului şi adolescentului la Spitalul de Psihiatrie „Prof. dr. Al. Obregia" din Bucureşti.