Tatuajele pot produce boli grave de piele

Înainte de a vă decide să faceţi un tatuaj permanent, este bine să luaţi în calcul riscurile la care vă expuneţi. Specialiştii americani din cadrul Mayo Clinic enumeră câteva dintre precauţiile pe care trebuie să le luaţi.

Tatuajul presupune o procedură sângerândă, realizată prin introducerea în piele a unui pigment cu ajutorul unui ac. De aceea, salonul trebuie să fie dotat cu autoclave pentru sterilizarea ustensilelor, operatorul să poarte mănuşi, iar acul folosit să fie de unică folosinţă.

Folosirea aceluiaşi ac pentru tatuajul mai multor persoane poate răspândi germenii hepatitei, sifilisului, sau SIDA la mai multe persoane. Medicii întâlnesc frecvent astfel de cazuri în practică, ne-a mărturisit dr. Mihaela Leventer, medic dermatolog, de la clinica Dermastyle.

Tatuajele permanente făcute pe plajă, de exemplu, sunt extrem de periculoase, deoarece nu există condiţii sterile de lucru, iar clienţii sunt expuşi îmbolnăvirilor. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că pigmentul folosit este destul de rezistent. Uneori, adâncimea la care este amplasat în piele este destul de mare şi, în acest caz, tatuajul nu mai poate fi îndepărtat.

Boli contraindicate

În general, un salon de tatuaj autorizat trebuie să ceară fiecărui client cartea de identitate pentru a putea verifica vârsta acestuia şi, dacă este major, să completeze o declaraţie pe proprie răspundere conform cerinţelor Ministerului Sănătăţii.

De asemenea, clientul trebuie să declare pe propria răspundere că nu suferă de următoarele boli: hemofilie (timpul de sângerare crescut poate duce la cicatrizări greoaie şi astfel există riscul apariţiei unor infecţii cutanate), epilepsie, boli transmisibile, boli de inimă, diabet zaharat, afecţiuni dermatologice, SIDA, sarcină. Clientul trebuie să declare în scris că nu a consumat băuturi alcoolice sau stupefiante.

Îngrijirea unui tatuaj

După două ore de la terminarea tatuajului se înlătură cu grijă folia aplicată de pe tatuaj, după ce în prealabil v-aţi spălat bine pe mâini cu un săpun antibacterian, iar mai apoi cu apă călduţă şi cu un săpun antibacterian, se spală şi tatuajul, recomandă Mayo Clinic. Se şterge tatuajul cu un şerveţel uscat, steril, prin tamponare, după care se aplică (de câteva ori pe zi) un strat subţire de unguent epitelizant şi cicatrizant (cele mai indicate unguente sunt cele cu provitamina B5).

În prima săptămână se formează o coajă subţire pe care este bine să nu o îndepărtaţi (accidental sau prin grataj-scărpinare) şi să nu o udaţi cu apă, până ce nu se va coji singură. Prin ruperea acesteia se poate produce o sângerare cu eliminarea pigmentului din piele. Până la formarea cicatricei temporare există scurgeri de culoare, absolut normale care nu afectează tatuajul.

Timp de 10-15 zile de la vindecare, tatuajul trebuie ferit de orice sursă de ultraviolete (soare sau solar)  până când culorile îşi vor recăpăta intensitatea normală. De asemenea, timp de câteva luni, tatuajul trebuie protejat la plajă cu o cremă solară cu factor de protecţie mare – peste 25.

Nici laserul nu face minuni

Nu este de neglijat nici faptul că pentru ştergerea unui tatuaj, costurile sunt foarte mari, mult mai mari decât pentru realizarea tatuajului. Eliminarea desenului se poate face cu ajutorul laserului, prin dermabraziune sau chirurgical, prin grefă de piele. În plus, tatuajul nu poate fi scos fără urme.

Pielea nu va mai fi niciodată la fel de frumoasă cum era înainte de tatuare şi va rămâne ca o cicatrice albă depigmentată: se va cunoaşte desenul care nu va mai avea culoare. De asemenea, cu cât tatuajele sunt mai colorate cu atât sunt mai dificil de scos. Pentru fiecare culoare, de pe tatuaj este nevoie de un alt aparat laser, deoarece nu există un aparat unic care poate să scoată toate culorile.

Riscurile tatuajelor

Boli de sânge: Hepatita B, C, tetanos, tuberculoză, HIV/SIDA
Boli de piele: Granuloame, keloide
Infecţii locale: Infecţii bacteriene
Reacţii alergice: Culorile roşii produc cel mai frecvent reacţii alergice
Complicaţii la RMN: Uneori, tatuajele pot să scadă calitatea imaginilor efectuate cu ajutorul rezonanţei magnetice nucleare (RMN)