Soluţii moderne pentru tratarea monturilor

Tehnicile chirurgicale moderne nu „taie“ montul, ci repoziţionează oasele picioarelor. Datorită lor, recuperarea postoperatorie este mai rapidă şi există un risc mic de recidivă.

Multă lume crede că montul reprezintă o excrescenţă a osului care se află la baza degetului mare al piciorului. De fapt, el este rezultatul unei devieri laterale a oaselor, de aceea, numai realinierea acestora poate trata monturile şi restabili funcţionarea corectă a piciorului. Cunoscute şi sub numele de hallus valgus, aceste deformări pot apărea la orice vârstă, dar, în general, se dezvoltă în copilărie şi în adolescenţă sau în perioada de dinaintea menopauzei, adică în intervalul de vârstă 40-50 de ani. Potrivit specialiştilor, cauzele exacte ale acestei deformări nu se ştiu. În schimb, sunt cunoscuţi o serie de factori favorizanţi.

De exemplu, sexul feminin are predispoziţie la formarea monturilor, deoarece femeile au o mobilitate crescută a ligamentelor labei piciorului, accentuată la pubertate, în timpul sarcinii şi la menopauză. Fenomenul este amplificat de obezitate şi de activităţile care presupun statul prelungit în picioare. În egală măsură, anumite conformaţii ale piciorului, precum piciorul plat, tendonul scurt şi absenţa unor degete sunt factori favorizanţi. De asemenea, încălţămintea este un factor agravant, dar ea nu provoacă apariţia monturilor, doar grăbeşte evoluţia acestora.

Recuperarea durează 6-8 săptămâni

Metodele moderne, minim invazive, repoziţionează degetul mare de la picior într-o aliniere firească. Prin urmare, chirurgia modernă nu „taie" montul, ci tratează cauza. Acest lucru se face prin „mutarea" primului os metatarsian, care este pus la loc de către chirurg. Cu şuruburi speciale din titan se facilitează consolidarea. De obicei, medicul trebuie să opereze şi ligamentele din jurul oaselor, fiindcă laxitatea acestora a permis deformarea iniţială a labei piciorului. Această operaţie durează între 40 şi 90 de minute, în funcţie de gradul deplasării. Recuperarea durează în total 6-8 săptămâni, cu menţiunea că mersul este permis încă din prima zi, cu sprijin pe piciorul operat. În circa şase săptămâni se pot relua activităţile fizice normale. Dar, în această perioadă, este recomandată purtarea de încălţăminte terapeutică.

Obezitatea contraindică operaţia

Persoanele cu o serie de afecţiuni cronice prezintă riscuri importante în caz de intervenţie chirurgicală pentru a corecta monturile. Este vorba despre piciorul diabetic şi despre arteriopatia obliterantă (arterita), afecţiuni care cresc riscul de necroză şi de cangrenă. Şi obezitatea contraindică operaţia, fiindcă presupune o suprasolicitare a oaselor repoziţionate.

Tratamentul de conservare amână chirurgia

Operaţia de corectare a monturilor nu este una estetică, de aceea specialiştii nu recomandă efectuarea acesteia dacă disconfortul nu justifică intervenţia. Tratamentul de conservare, care nu implică chirurgie, constă în mai multe măsuri simple, de amânare a intervenţiei. Este vorba despre adaptarea activităţii fizice şi despre evitarea statului în picioare pentru mai mult timp. Persoanele care fac mişcare, dar care preferă activităţi sportive ce lezează articulaţiile labei piciorului, precum joggingul, trebuie să le înlocuiască cu alte sporturi, care nu implică presiune în zona afectată de monturi.

De exemplu, ele pot alege înotul. De asemenea, pot fi adaptate modelul de încălţăminte şi dimensiunea, astfel încât mersul să fie nedureros. Specialiştii recomandă şi ortezele de tip „susţinător plantar", care corectează poziţia tălpii şi care întârzie evoluţia deformaţiilor. Ele reduc presiunea care se produce asupra degetului mare şi, pe termen scurt, reduc şi durerea. În categoria măsurilor intermediare care pot fi luate până la operaţia de corectare a monturilor se înscriu şi medicamentele antalgice şi antiinflamatoare cu rolul de a reduce durerea şi inflamaţia. Totuşi, aceste medicamente se iau pe termen scurt, fiindcă au numeroase efecte secundare.

Tehnicile mai vechi strică articulaţia

Există mai multe metode chirurgicale prin care se corectează aspectul monturilor, dar acestea nu recuperează din punct de vedere funcţional piciorul, ci doar estetic. Astfel de metode sunt: Shede (chirurgul taie un segment de os pentru a reface aspectul estetic al piciorului), Keller (amputarea unei bucăţi din primul os al degetului mare), Mayo (amputarea capului primului os metatarsian) şi Lelievre (amputarea capetelor mai multor oase metatarsiene). Aceste operaţii pot duce la situaţii invalidante.

Proceduri interzise în caz de «oase deformate»

Persoanele care au monturi trebuie să evite unele proceduri care, pe termen lung, pot distruge articulaţia degetului mare al piciorului şi pot strica mersul. Prezentate drept o soluţie pentru corectarea monturilor, ortezele pot fi periculoase. Orice încercare mecanică de redresare a oaselor creşte foarte mult presiunea în articulaţia metatarso-falangiană şi, mai mult decât atât, degradează cartilajele. De aceea, dispozitivele de tip orteză care pretind că tratează problema, prin purtarea noaptea sau pe timpul zilei, trebuie evitate, fiindcă efectul este contrar celui aşteptat. Montul se agravează şi se poate ajunge la artroză. Şi infiltraţiile cu cortizon trebuie evitate, pentru că, repetate, pot produce rupturi ale tendoanelor şi ale ligamentelor, urmate de infecţii sau de distrugerea arhitecturii piciorului.

Specialistul nostru

Marius Uscatu
medic primar ortoped chirurg specialist  în chirurgia piciorului

www.chirurgiapiciorului.ro

Tehnicile moderne de corectare a monturilor restabilesc anatomia şi armonia funcţională a articulaţiei metatarso-falangiene (a degetului mare), repoziţionând primul metatarsian. Recuperarea durează, în medie, şase săptămâni, cu menţiunea că mersul este permis, cu sprijin pe piciorul operat, încă din prima zi după intervenţie. Recuperarea mersului se va face progresiv. Eforturile sportive trebuie însă evitate minimum 4-6 luni de la operaţie. Restul tehnicilor chirurgicale care presupun amputaţii ce pot mutila piciorul şi care pot conduce la complicaţii şi la durere nu sunt indicate în medicina modernă.

Consecinţă

Odată cu înaintarea în vârstă, monturile se agravează şi devin din ce în ce mai dureroase.