Otitele netratate afectează auzul

Afecţiunile urechii sunt, de regulă, complicaţii ale infecţiilor din zona nas-gură, cum sunt faringitele, amigdalitele şi sinuzitele. Dacă nu sunt tratate corespunzător, pot da complicaţii grave, prin extinderea infecţiei spre creier, ceea ce poate cauza meningite, meningoencefalite sau abcese cerebrale.

Copiii, bătrânii şi persoanele care suferă de afecţiuni cronice şi au sistemul imunitar slăbit (cele cu hipertensiune, diabet, hepatită, probleme renale, TBC, SIDA sau cancer) sunt categoriile cele mai predispuse la apariţia otitei.

„Otitele sunt provocate de infecţii cu virusuri şi cu bacterii. La noi în ţară, cel mai frecvent microb responsabil pentru instalarea otitei este stafilococul auriu hemolitic, germen foarte rezistent la tratament", explică medicul primar ORL Elena Lăţcan, doctorand în chirurgie reconstructivă oro-maxilo-facială, de la Centrul Medical pentru Redarea Auzului şi Înfăţişării Normale din Bucureşti. Frecventă în această perioadă este otita de piscină, din cauza transmiterii cu uşurinţă a germenilor în mediul umed.

Febra, principalul simptom

Primul lucru care semnalează apariţia unei otite este persistenţa unei simple răceli (gripă, faringită, laringită, amigdalită) mai mult de cinci-şapte zile de tratament. „Simptomele otitei cuprind: apariţia febrei de peste 38 de grade Celsius în timpul nopţii, spre dimineaţă, cu durere în spatele urechii şi cu dureri de cap. Chiar şi în cazul persoanelor aflate sub tratament cu antibiotice, starea generală se poate înrăutăţi în loc să se amelioreze. Pot apărea şi tulburări de echilibru: ameţeli sau senzaţie de vomă", afirmă dr. Elena Lăţcan.

Antibioticele, numai după consult

Tratamentul în caz de otită trebuie administrat numai la recomandarea medicului, după efectuarea antibiogramei, obţinută în urma analizei în laborator a secreţiei sau a conţinutului conductului auditiv extern. Specialiştii afirmă că, în niciun caz nu se recomandă tratamentele cu medicamente ototoxice, care afectează auzul, cum sunt gentamicina, streptomicina sau neomicina. Tratamentul corect constă în antibiotice, care se pot administra atât pe cale orală, cât şi injectabilă.

„Antibioticele se asociază cu un un tratament local: toaletă cu o soluţie alcoolizată (alcool boricat 4%) sau cu rivanol, apă oxigenată şi cu picături cu antibiotic, tot conform antibiogramei, de trei ori pe zi", recomandă medicul. În general, tratamentul durează zece zile, dar există situaţii când perioada tratamentului poate ajunge la 14 sau chiar la 21 de zile. În situaţia în care apar complicaţii, iar infecţia se extinde la alte compartimente ale urechii, tratamentul clasic se asociază cu chirurgia.

Fără apă în urechi!

În caz de otite, alături de tratamentul medicamentos, trebuie respectate şi o serie de măsuri de igienă. Toaleta locală este extrem de importantă, deoarece previne complicaţii cum sunt otitele externe, cu extindere şi la timpan, care poate fi perforat şi poate duce la pierderea auzului.

În timpul duşului, trebuie evitată pătrunderea apei, săpunului şi şamponului în ureche, prin folosirea fie de vată înmuiată în ulei sau de dopuri speciale din silicon, introduse în conductul auditiv extern. De asemenea, când apar mâncărimi în ureche se evită scărpinatul, deoarece poate favoriza fisurarea pielii din conduct, ducând la cronicizarea infecţiei.

Atenţie la complicaţii!

Netratate, otitele se cronicizează şi pot da complicaţii locale (otite externe), complicaţii endocraniene (meningite, meningoencefalite, abcese cerebrale). Complicaţia care trebuie evitată, mai ales în cazul copiilor, este pierderea auzului.

Aceasta se poate asocia şi cu afectarea organului  echilibrului (vestibulul), care este situat tot în urechea internă, împreună cu organul auzului. În astfel de cazuri apar ameţeli, cu imposibilitatea menţinerii echilibrului.