Organe de care ne putem lipsi fără consecinţe grave

Unele organe, precum inima şi creierul, sunt indispensabile, cel puţin deocamdată. Lipsa altora poate fi suplinită de organism sau prin intermediul tratamentelor de substituţie. Află care sunt aceste organe.

Măsele de minte

Molarii de minte apar mai târziu decât celelalte măsele, iar la unii oameni nu apar deloc. Ei sunt o rămăşiţă a danturii oamenilor primitivi, iar specialiştii estimează că, în timp, vor dispărea complet. Uneori, dacă pe arcadă nu există loc suficient să erupă, pot cauza probleme, precum durerile intense, generate prin împingerea celorlalţi molari. În aceste condiţii, se impune extracţia lor cu ajutorul chirurgului specialist în chirurgie bucomaxilofacială.

Amigdale

Aceste organe micuţe situate în gât ne feresc de infecţiile cu poartă de intrare respiratorie. Ele opresc microbii şi îi distrug, prin eliberarea de leucocite şi de anticorpi. Uneori însă, amigdalele pot deveni ele însele sursă de infecţie pentru tot organismul sau îşi pot mări volumul atât de mult încât să ducă la oprirea respiraţiei în timpul somnului (apneea de somn). Scoaterea lor este preferabilă în aceste cazuri şi nu are consecinţe semnificative asupra imunităţii, pentru că organismul este dotat şi cu alte sisteme de apărare. Trei pusee de amigdalită anual, timp de trei ani consecutivi, cinci pusee timp de doi ani sau şapte pusee într-un an impun scoaterea amigdalelor.

Polipi

Din motive similare se apelează şi la operaţiile de  scoatere a vegetaţiilor adenoide (polipilor). Aceste formaţiuni implicate în apărarea antiinfecţioasă scad în dimensiuni odată cu înaintarea în vârstă, însă la copil se pot inflama, creând dificultăţi la respiraţie şi, implicit, la vorbire şi la mestecarea alimentelor. Scoaterea lor ajută dezvoltarea normală a creierului, care va primi astfel cantitatea de oxigen de care are nevoie.

Tiroidă

Glanda cu formă de fluture situată la nivelul gâtului are un rol-cheie în reglarea metabolismului. În cazul persoanelor care suferă de hipertiroidism însă, acest organ secretă cantităţi excesive de hormoni, iar una dintre opţiunile terapeutice o reprezintă  extirparea sa chirurgicală. După această intervenţie, organismul funcţionează cu ajutorul unor hormoni tiroidieni artificiali, care se administrează pentru tot restul vieţii. 

Vezică biliară

În mod normal, vezica biliară joacă un rol important în digestie. Ea depozitează bila, adică substanţa secretată de ficat cu rol în digestia grăsimilor, pe care o elimină după mese în duoden, prin canalul coledoc. Uneori însă, acest organ se inflamează, afecţiune numită colecistită, pe fondul fie a blocării acestui canal cu pietre (litiază biliară), fie a unei vezici biliare leneşe, care nu se poate mobiliza să-şi elimine conţinutul. Şi atunci apar durerile sub coaste, în partea dreaptă, şi senzaţia de gust amar. Indicaţiile de scoatere a vezicii biliare (colecistectomie) sunt clare, iar pacientul trebuie să urmeze regim alimentar strict după această intervenţie. 

Splină

Lipsa splinei este compatibilă cu viaţa, însă persoana în cauză trebuie să fie atentă, deoarece are un risc mai mare de a contracta o infecţie sau de a face cheaguri. Aceasta pentru că splina este un organ important în procesul de apărare antiinfecţioasă şi, în plus, este sediul în care se distrug celulele sangvine îmbătrânite (globule roşii şi trombocite, implicate în coagulare). Se poate indica scoaterea splinei în caz de chisturi, de abcese, de rupturi splenice provocate de traumatisme, de boli însoţite de distrugerea exagerată a trombocitelor sau globulelor roşii la acest nivel.

Apendice

O altă rămăşiţă a strămoşilor noştri, apendicele este o prelungire a colonului ascendent, adică a porţiunii din intestinul gros care urcă pe partea dreaptă a abdomenului. Este un organ rudimentar ce joacă rol în imunitate în primii ani din viaţă. Mai târziu, reprezintă un rezervor de bacterii cu rol important în digestia intestinală. Se pare că joacă un rol important la ierbivore. Inflamarea lui se numeşte apendicită şi necesită extirpare prin intervenţie chirurgicală, în caz contrar putându-se produce o infecţie generalizată.

Rinichi

Un rinichi unic poate face munca ambelor organe ce filtrează sângele, pe care îl detoxifică, eliminând toxinele prin urină. Toate acestea însă cu condiţia să fie sănătos. 212 transplanturi de rinichi au fost realizate anul trecut în România, potrivit Asociaţiei Naţionale de Transplant. În urma lor, 300 de oameni vor avea o viaţă normală: atât cei care depindeau de dializă pentru supravieţuire (proces prin care sângele trece printr-un aparat şi este curăţat de toxine) şi care, acum, au un rinichi funcţional, cât şi 88 de donatori generoşi.

Specialistul nostru

Dr. Radu Leon George
medic de familie, competenţă în fiziokinetoterapie
Clinica Leomedica

Există câteva organe fără de care se poate trăi, dar cu risc mai mare de a dezvolta anumite tipuri de patologie. Unul din aceste organe este splina, care are un rol major în menţinerea imunităţii la niveluri optime. Este adevărat că rolul ei poate fi preluat parţial de alte structuri ale organismului, dar, în lipsa splinei, creşte riscul de a dezvolta infecţii cu potenţial destul de sever. De aceea, splenectomia este rezervată cazurilor care obligă la acest  tip de intervenţie. De asemenea, se poate supravieţui cu un singur rinichi. Dar trebuie menţionat că rinichiul este un organ extrem de sensibil şi de important al organismului, el şi glandele suprarenale reglând activitatea metabolică, renală, endocrină şi cardiovasculară. De aceea, este bine de ştiut că în acest caz se impune un mod de viaţă în care se practică un regim de odihnă şi de alimentaţie de cruţare renală: fără alcool, cu o cantitate adecvată de sare şi fără exces de proteine animale. Nici aparatul vizual sau cel auditiv nu sunt pierderi vitale, ba chiar se cunosc cazuri de extirpare parţială a ţesutului cerebral, fără ca pacientul să-şi înceteze funcţiile vitale.  

Ştiai că... un american a escaladat Everestul după ce chirurgii i-au scos un plămân afectat de cancer?