Noi focare de pojar în Franţa, Spania şi România

La noi, au fost semnalate, anul acesta, de aproape 20 de ori mai multe cazuri de pojar decât în a doua jumătate a anului trecut. Organizaţia Mondială a Sănătăţii atrage atenţia asupra apariţiei unor focare de rujeolă în Europa, consecinţă a nevaccinării şi a turismului.

21.000 de cazuri de rujeolă (pojar) au fost raportate Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) între ianuarie şi iunie 2011. Cele mai multe au fost semnalate în Franţa (12.699 până la 20 aprilie), în Spania (2.261 de cazuri până la 26 iunie) şi în România (1.619 până la 31 mai). Prin comparaţie, doar 90 de cazuri de rujeolă au fost raportate în ţara noastră în intervalul august-decembrie 2010, potrivit Centrului Naţional pentru Supravegherea Bolilor Comunicabile.

Cele mai multe cazuri, în nord-vestul ţării

Acelaşi raport statistic arată că mai mult de jumătate din românii care au făcut rujeolă anul acesta sunt de etnie rromă. Dintre aceştia, 72% sunt adulţi nevaccinaţi, iar 15% copii cu vârste mai mici de un an. Medicii români au înregistrat doar în luna mai aproape 500 de cazuri de pojar, iar cele mai recente date arată o menţinere a situaţiei, cu 453 în iunie. Majoritatea îmbolnăvirilor din acest an au fost semnalate în judeţele din nord-vestul ţării, la graniţa cu Ungaria. Ţara vecină nu a înregistrat niciun caz de rujeolă. „Vaccinarea antirujeolică se face în masă, în cadrul Programului Naţional de Imunizare, aceste focare pot apărea în mici colectivităţi care nu au trecut prin procesul de vaccinare", ne spune prof. dr. Emanoil Ceauşu, medic infecţionist la Spitalul „Victor Babeş" din Capitală.

Datorită vaccinării pe scară largă, virusul a fost eradicat în multe ţări europene. Una dintre cauzele estimate de OMS în apariţia acestor focare este turismul. Cei mai expuşi sunt tinerii nevaccinaţi care merg în vacanţă în afara ţării, mai ales pentru concerte sau pentru manifestări sportive, care adună grupuri mari de oameni. Aceştia pot aduce boala în ţară înainte de apariţia simptomelor şi pot fi un risc pentru nou-născuţii care nu au fost încă imunizaţi. Anul trecut, publicaţiile spaniole atrăgeau atenţia asupra reapariţiei cazurilor de rujeolă în anumite zone, acestea fiind puse pe seama rromilor imigranţi.

De ce este refuzată vaccinarea

La noi, lipsa de vaccinare ţine mai degrabă de lipsa de informare şi de educaţie medicală, dar sunt şi părinţi care se tem de posibilele pericole din vaccinuri. Aceasta este şi situaţia unor ţări precum Franţa şi Marea Britanie. Una dintre cele mai mari controverse medicale internaţionale ale ultimilor ani a fost anunţul că vaccinul MMR (ROR) provoacă autism şi boli intestinale. Concluzia a aparţinut unui studiu britanic publicat în 1998 în prestigioasa revistă „Lancet" şi a avut ca urmare scăderea semnificativă a utilizării acestui vaccin în rândul englezilor. Cercetarea a folosit un eşantion de 12 copii, iar studiile epidemiologice realizate în următoarea decadă nu au găsit nicio legătură între vaccinarea MMR şi autism. Investigaţiile realizate ulterior sub coordonarea Consiliului Medical General din Marea Britanie au concluzionat, la începutul acestui an, că medicul coordonator a falsificat datele disponibile şi a dat dovadă de lipsă de etică în tratarea celor 12 copii.

Alte studii investighează riscurile pe care le pune asupra sănătăţii thimerosalul, conservantul pe bază de etil-mercur din vaccinuri. Nu există dovezi ştiinţifice clare care să confirme asocierea dintre thimerosal şi apariţia autismului. Totuşi, în 1999, serviciile de sănătate publică din SUA, Academia Americană de Pediatrie şi producătorii de vaccinuri au decis eliminarea acestei substanţe din vaccinurile curente folosite pentru copii. Din 2001, vaccinurile nu mai conţin thimerosal, cu excepţia unor vaccinuri antigripale, însă numărul cazurilor de autism este în continuă creştere. „Nimic nu este lipsit de pericol, însă trebuie să cântărim avantajele şi dezavantajele. Vaccinurile au ajutat milioane de oameni. În anii ,80, când nu se făcea imunizarea antirujeolică, pavilionul de copii era plin de cazuri cu pojar, unele cu forme grave de boală, cu bronhopneumonie, care azi se întâlnesc mult mai rar", ne spune doctorul Emanoil Ceauşu.

Triplu vaccin

Vaccinarea antirujeolică se face prin intermediul unui trivaccin, MMR, numit la noi ROR. Acesta previne infecţia cu virusurile rujeolic, urlian (ce provoacă oreionul) şi rubeolic. Vaccinul ROR a fost creat în 1972, iar în România se foloseşte din anul 2004, în locul celui rujeolic.

Imunizarea se face gratuit

Vaccinarea antirujeolică se face gratuit în cadrul Programului Naţional de Imunizare. „Prima vaccinare se face, de obicei, la un an şi o lună, iar rapelul la şcolari, adică la vârsta de 6-7 ani", explică medicul pediatru Gabriela Şuiu-Apostol de la Fundaţia „ACCES". În cazul în care vacci­narea se face respectând schema, infectarea cu virusul rujeolic ar trebui să nu se producă, fiindcă imunitatea se păstrează pe tot parcursul vieţii. Prezintă contraindicaţii pentru vaccinare prezenţa de boli febrile, afecţiunile care scad capacitatea de apărare a organismului, convalescenţa. Se pot vaccina şi adulţii sănătoşi, indiferent de vârstă.

Virusul este foarte contagios

Febra şi erupţiile cutanate sunt caracteristice pojarului   Foto: Shutterstock

Virusul se transmite pe calea aerului, prin intermediul picăturilor de salivă sau de secreţii nazale şi conjunctivale. Este foarte contagios, rezistând în aer timp de două ore de la părăsirea camerei de către persoana infectată. Nu există purtători sănătoşi de virus rujeolic. Persoana infectată devine contagioasă cu patru-cinci zile înainte de apariţia erupţiei cutanate şi rămâne astfel timp de şase zile, până când face anticorpi.

Boala debutează cu manifestări similare unei răceli: febră, tuse, strănut, lăcrimarea ochilor. „Simptomul specific al acestei infecţii constă în aşa-numitele pete Koplik care apar în primele zile de la infectare, pe mucoasa obrajilor, în dreptul molarilor superiori 1 şi 2", explică pediatrul Gabriela Şuiu-Apostol. Potrivit specialistei, aceste pete seamănă cu nişte granule fine de nisip alb înconjurate de porţiuni inflamate. Petele se pot atenua după instalarea erupţiei rujeolei.

Erupţia cutanată „prinde" faţa, trunchiul şi membrele, apoi gâtul se inflamează şi apar tulburările digestive de tip diareic. Mai ales la copiii mici pot apărea complicaţii, precum pneumonia, diareea severă, encefalita şi chiar decesul. Însă şi adulţii pot evolua cu tuse şi cu febră importantă.

Apariţia acestor manifestări impune prezentarea la medicul de familie. În cazurile grave, care nu răspund la administrarea de antitermice, medicul va face trimitere la infecţionist, pentru internare şi tratament de specia­litate.