Modurile ciudate şi grave în care virusul SARS-CoV-2 afectează creierul uman
0Studii recente realizate de oamenii de ştiinţă arată că virusul SARS-CoV-2 poate afecta în moduri grave funcţionarea creierului uman, mai mulţi pacienţi infectaţi având serioase tulburări neurologice.
În luna martie, un bărbat era dus la un spital din Israel cu o tuse seacă şi fără miros. La scurt timp, acesta a făcut febră şi a început să manifeste.o stare continuă de oboseală. După trei zile de supraveghere medicală, acesta a fost trimis în carantină, acasă. Ce s-a întâmplat aici i-a şocat pe medici: după un timp, omul a constatat că scrisul de mână i s-a schimbat, a devenit mai mic, înclinat diferit şi aproape indescifrabil. A început să aibă dificultăţi serioase de vorbire, fiindu-i greu să fie fluent sau să scrie un mesaj pe telefon, iar mâna dreapta a început să-i tremure incontrolabil. N-a durat mult şi simptomele s-au înrăutăţit, acesta întorcându-se la spital, doar că de data aceasta la secţia de neurologie. Medicii i-au făcut o serie de teste, din care a rezultat un diagnostic devastator: Parkinson. Bărbatul avea 45 de ani, iar boala apăruse la două luni după ce fusese depistat pozitiv cu Covid-19, relatează The Telegraph.
Cazul este departe de a fi unic. În întreaga lume, medicii au observat că virusul SARS-CoV-2 este adesea însoţit nu doar de dificultăţi în respiraţie şi de tuse, ci şi de o gamă largă de afecţiuni care afectează creierul, de la dificulăţi de concentrare, delir, până la accident vascular cerebral şi Parkinson, ca în cazul bărbatului din Israel. Ca urmare a acestor cazuri, în Marea Britanie, mai mulţi medici şi cercetători au înfiinţat un comitet în cadrul căruia erau studiate rapoartele medicale ale pacienţilor infectaţi cu virusului care au suferit tulburări neurologice. „A trebuit să ne întâlnim săptămânal din cauza numărului foarte mare de cazuri cu probleme reurologice”, a povestit medicul Hadi Manji, membru al comitetului.
De la început, au existat două potenţiale explicaţiile pentru impactul virusului asupra creierului. Prima explicaţie spune că SARS-CoV-2 atacă sistemul nervos central, pierderea simţului mirosului fiind un indiciu important în acest sens. Dar pe măsură ce pacienţii infectaţi şi-au îmbunătăţit starea şi au început să-şi recapete simţului mirosului, explicaţia a devenit implauzibilă, dat fiind faptul că este improbabil că simţul mirosului să mai revină dacă pierderea acestuia este cauzată de deteriorarea unei părţi din creier.
Atenţia medicilor a fost redirecţionată către răspunsul sistemului imunitar. Atunci când medicii au început să examineze pacienţii care au manifestat tulburări neurologie, explică Manji, aceştia au descoperit că markerii pentru răspunsul sistemului imunitar sunt foarte ridicaţi. Ce nu înţeleg medicii este de ce sistemul imunitar al unor persoane îi trădează pe aceştia în acest fel, în timp ce alţii nu manifestă astfel de probleme.
Pentru cei afectată, recuperarea este foarte inegală. „Unii pacienţii care au suferit accidente vasculare cerebrale ori inflamări ale creierului se recuperează complet, dar mulţi sunt lăsaţi cu anumite disabilităţi reziduale”, spune Manji, vorbind din propria experienţă cu nouă pacienţi aflaţi în această situaţie. Trei s-au recuperat complet, cinci suferă în continuare de paralizie sau probleme comportamentale şi cognitive, iar unul a murit. „Nu doar bătrânii sunt afectaţi”, spune şi colegul lui Manji, Benedict Michel. „Vedem aceste lucruri în toate grupurile de vârstă şi dacă suferi o vătămarea a creierului când ai 20 sau 30 de ani, cel mai probabil vei supravieţui cu disabilităţi pentru tot restul vieţii şi oportunităţi limitate de recuperare”, a adăugat acesta.
Singurele veşti oarecum bune, spun medicii, vin din numărul de persoane care se confruntă cu aceste consecinţe ale infectării cu SARS-CoV-2. Doar un procent foarte mic dintre cei infectaţi ajungând să aibă astfel de probleme neurologice grave, Michael spunând că ştie doar cinci sau şase sute de persoane în Regatul Unit.