Medicover: Criza de opozitie a copilului - normal sau patologic? (P)
0De multe ori parintii constata cu neliniste si nedumerire schimbarea radicala din comportamentul copiilor aparuta dupa varsta de 2-3 ani. Este vorba de criza de opozitie- periada lui "ba nu!", nu vreau", "eu fac"; des intalnite sunt si manifestari de tipul batutului din picior, tipatului , tavalitului pe jos si crizelor de agitatie psiho-motorie, insotite de agresivitate, prin care copilul incerca sa-si impuna dorinta.
Aceste crize pot sa apara atunci cand copilul nu reuseste sa duca la bun sfarsit o actiune, cand vrea sa obtina ceva sau, pur si simplu, pentru a atrage atentia celor din jur.Adesea aceste manifestari comportamentale sunt interpretate drept lipsa de respect, incapatanare gratuita sau,si mai rau, drept semne ale unei tulburari psihice.
Ce reprezinta aceasta perioada de negare, incapatanare si nesupunere? Este o stare care trebuie sa-i ingrijoreze pe parinti? Cand trebuie sa se adreseze medicului?
In primul rand parintii trebuie sa inteleaga ca opozitia copilului constituie o etapa normala si este specifica unei anumite perioade a dezvoltarii caracterului uman, respectiv intre 2 ani si 4-5 ani. Acum copilul incepe sa se descopere, se poate referi la sine in termeni de "eu" si "eu vreau", dar este inca la varsta in care nu se poate exprima bine si nu se poate controla emotional.
El incearca sa devina independent, sa-si descopere si sa-si testeze puterile, sa se afirme. In plus, aceasta este si perioada in care se testeaza limitele si regulile impuse, precum si consecventa adultilor din jur.
In literatura de specialitate o gasim si sub denumirea de "criza de personalitate" sau "prima adolescenta" Nu apare in mod obligatoriu la o data fixa; copiii pot traversa diferit aceasta perioada si 30% -83% din copii de 2-4 ani prezinta cel putin o criza de "personalitate" in acest interval.
Parintii, de teama primejdiilor sau datorita unor asteptari si credinte proprii nu accepta usor dorinta de libertate a copilului: "nu ai voie sa...", "nu te murdari..", "nu strica..", "nu fa zgomot..". Cu cat "nu"-urile se vor repeta mai des, cu atat frustrarile copilului se vor accentua, iar comportamentul va deveni din ce in ce mai greu de stapanit.
Crizele de furie/frustrare pot sa apara mai frecvent si atunci cand exista inconsecventa educationala, cand parintii sunt foarte critici si au astepari foarte mari sau sunt hiperprotectori, cand exista tensiuni intre membrii famileii, rivalitate in fratrie, tulburari emotionale (anxietate, depresie) ale parintilor, boli somatice, intarziere in dezvoltarea limbajului expresiv sau cand copilul este flamand, obosit.