INFOGRAFIE Constatare neaşteptată în ceea ce priveşte siguranţa uscătoarelor de mâini în toaletele publice

Prosoapele, uscătoarele de mâini cu aer cald sau cele moderne cu jet de aer pulsat? Care este cea mai eficientă metodă de prevenire a răspândirii bacteriilor în toaletele publice? Răspunsul oamenilor de ştiinţă este surprinzător.

Este cunoscut faptul că riscul de transmitere a bacteriilor pe pielea umedă este mai mare decât pe o piele uscată. Prin urmare, uscarea este un pas esenţial în igiena mâinilor.

Împinşi de curiozitate, cercetătorii de la Universitatea din Leeds, din Marea Britanie, au făcut un test în care au verificat eficienţa celor trei metode de uscare a mâinilor disponibile în toaletele publice: proasoapele de hârtie, uscătoarele convenţionale cu aer cald şi cele moderne, care folosesc un jet pulsat de aer, promovate pentru faptul că usucă pielea în doar câteva secunde.

Rezultatele studiului lor au fost publicate în „The Journal of Hospital Infection“.

De 27 de ori mai multe bacterii

În cadrul testului, mâinile unor subiecţi au fost contaminate cu un tip bacterii inofensive, Lactobacillus, care, în principiu, nu se găseşte în toalete. Scopul a fost de a imita situaţia unor mâini prost spălate, folosind germeni uşor de identificat şi măsurat. Conform Sciences et Avenir, „cobaii“ au fost rugaţi să-şi usuce mâinile cu ajutorul celor trei mijloace menţionate mai sus.

Examinarea eşantionelor de aer ambiant prelevate la distanţe diferite faţă de aparat, într-un interval de timp de până la 15 minute după uscare a scos la iveală un rezultate neaştepat: numărul de bacterii „plutitoare“ în toaletă a fost de 27 de ori mai mare după folosirea unui uscător de mâini modern, comparativ cu cele răspândite prin uscarea mâinilor cu ajutorul prosoapelor de hârtie. 

Mai mult decât atât, acest tip de uscător s-a dovedit a fi mai periculos chiar şi decât aparatele clasice, cu aer cald, râspândind de 4,5 ori mai multe bacterii decât acestea.

Astfel, la 15 minute de la folosirea uscătorului de mâini cu jet de aer, în mediul ambiant au fost identificate 71 de CFU (o măsură folosită în microbiolgie, reprezentând unităţile formatoare de colonii), iar în picăturile de apă răspândite - 14 CFU. După utilizarea unui uscător convenţional cu aer cald, în aer au fost identificate 16 CFU şi 4 CFU - în picăturile de apă. Uscarea mâinilor cu ajutorul prosoapelor de hârtie a dus la râspândirea a doar 3 unităţi formatoare de colonii în aer.

Sursa infografie: Sciences et Avenir

Rezultatele acestui test arată clar că mai ales în mediile cu un risc de transmitere bacteriană, precum ar fi spitalele, unde pacienţii sunt prin definiţie mai expuşi riscului de infecţie, metoda de uscare a mâinilor este deosebit de importantă. De altfel, aproximativ 7% dintre pacienţii din ţările dezvoltate contractează o infecţie nosocomială intraspitalicească.