În ce condiţii se ajunge «la cuţit» cu hernia de disc

Durerea care nu scade în intensitate după 2-3 săptămâni de repaus la pat şi de tratament, dar şi apariţia de paralizii sau de amorţeli pot impune intervenţia chirurgicală. Aceasta previne complicaţiile şi handicapul locomotor.

Hernia de disc apare atunci când un fragment din discul intervertebral se deplasează din poziţia sa normală. El alunecă lateral sau posterior şi apasă asupra nervilor, provocând durere. Coloana este formată din vertebre conectate prin intermediul discurilor intervertebrale, alcătuite, la rândul lor, dintr-o porţiune periferică, numită inel fibros, şi dintr-o porţiune centrală, numită nucleu pulpos. Nucleul pulpos are o structură gelatinoasă şi rol de amortizare a şocurilor la care este supusă coloana.

Două ligamente, anterior şi posterior, unesc suplimentar vertebrele, cel anterior fiind mult mai puternic decât cel posterior. Din motive diverse (exces de kilograme, manevrarea de greutăţi în poziţii vicioase), inelul fibros al discului se fisurează. Procesul se însoţeşte de o durere vie, acută, care pentru zona lombară poartă numele de lumbago. Fragmente din nucleul pulpos se deplasează prin fisură, în timpul mişcărilor, împing ligamentul posterior şi, uneori, îl rup. Această deplasare exercită presiune asupra structurilor din jur, cum ar fi, de exemplu, nervii care trec prin acea zonă în canalul vertebral. Şi astfel apar durerile care iradiază pe picior sau pe braţ.

Durerea apare pe traseul nervului

Cele mai frecvente hernii se localizează la nivelul coloanei lombare, în zona discului L5-S1 sau L4-L5. Primele manifestări sunt cele de tip lumbago, după care apar iradierile. În funcţie de nervul comprimat, durerea lombară poate să „coboare" pe fesă, pe coapsă (cruralgie) sau pe gambă (sciatalgie), până la călcâi, la degetul mic sau mare ori deasupra gleznei. Toate acestea sperie bolnavul şi impun adoptarea unor poziţii antalgice, de confort, dar nu reprezintă automat indicaţie de intervenţie chirurgicală.

Medicii recomandă în aceste cazuri repausul la pat timp de 14-21 de zile şi administrarea de antiinflamatoare şi de analgezice. Dacă durerile nu cedează semnificativ la aceste măsuri sau dacă revin sub formă de crize în acest interval de timp, iar investigarea imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM) indică o hernie de disc, intervenţia chirurgicală ar putea rămâne singura soluţie. Din păcate, prea puţine persoane au posibilitatea să-şi acorde răgazul celor 21 de zile de repaus la pat. 

Mobilizarea dificilă şi amorţelile, pericol!

Pe lângă menţinerea durerii la intensităţi crescute, semnale de alarmă reprezintă apariţia de amorţeli (furnicături) la nivelul piciorului sau al braţului. De asemenea, un alt semn care anunţă agravarea compresiunii nervoase este apariţia tulburărilor de motilitate, semn de instalare a paraliziilor. De cele mai multe ori, amorţelile şi paraliziile sunt indicaţii pentru chirurgie. În cazuri rare, pot apărea complicaţii precum apăsarea filetelor nervoase sacrale, responsabile de reflexul de micţiune şi de defecaţie, ducând la tulburări sfincteriene (micţiuni dese, dificile sau constipaţie), fenomen care poartă numele de sindrom de coadă de cal.

Expectativă, în cazurile uşoare

Studii americane publicate în 2007 arată că, în timp, persoanele care au decis să nu se opereze au la fel de puţine manifestări provocate de boală ca şi cele care au trecut prin operaţie. Aceasta pentru că, treptat, fragmentul herniat se „stafideşte" şi apasă mai puţin asupra nervilor. Potrivit neurochirurgilor, acest lucru nu este valabil pentru herniile de mari dimensiuni, care produc simptome alarmante. 

Specialistul nostru

Dr. Marius Catană
medic primar neurochirurg
Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar Arseni"

Persoana afectată de hernie de disc trebuie să meargă la neurochirurg atunci când lombalgia sau sciatalgia nu mai cedează la medicamente sau când este însoţită de parestezii sau de paralizii. Paresteziile (amorţelile, furnicăturile) de la nivelul coapsei sau gambei reprezintă un semn de gravitate şi pot anunţa instalarea unei paralizii. Paralizia este resimţită de cel afectat ca o slăbiciune a piciorului, pe anumite grupe musculare. Persoana se împiedică la mers, nu mai calcă bine pe talpă sau simte coapsa mai instabilă. Acest stadiu arată o evoluţie gravă a bolii şi în cele mai multe cazuri poate reprezenta un criteriu prochirurgical. Dacă paralizia evoluează, se poate ajunge la un sindrom de coadă de cal.

Statistici

Una din zece persoane suferă de o formă de hernie de disc de-a lungul vieţii.