Ejacularea precoce este o problemă medicală. Aceasta afectează 1 din 5 bărbaţi la nivel mondial

Aproximativ 20%-30% dintre bărbaţii din întreaga lume spun că se confruntă cu ejacularea precoce, o problemă medicală complexă, de care cei mai mulţi se feresc să vorbească deschis. Tocmai de aceea, doar  9% solicită ajutorul medical.

Ejacularea precoce (EP) este cea mai frecventă disfuncţie sexuală masculină, afectând 1 din 5 la nivel mondial. În ciuda percepţiei generale, ejacularea precoce nu reprezintă doar o problemă a „duratei“, ci semnifică în special o „lipsă de control“ asupra ejaculării şi o satisfacţie generală scăzută în legătură cu actul sexual.

Conform International Society for Sexual Medicine (ISSM, Societatea Internaţională de Medicină Sexuală), putem vorbi de ejaculare precoce dacă există următoarele criterii:

• Timpul scurt de la penetrarea vaginală până la ejaculare, denumit ştiinţific TLEI (timp de latenţă a ejaculării intravaginale). Unii bărbaţi chiar ejaculează în timpul preludiului, înainte de penetrare sau la primul contact cu vaginul (ejaculare ante portas). 49% dintre bărbaţii cu această disfuncţie sexuală afirmă că ejaculează înainte de penetrare cel puţin ocazional.

• Lipsa controlului perceput asupra ejaculării.​

• ​Prezenţa unor emoţii negative, de exemplu frustrare, supărare sau evitarea intimităţii.

Răspunsul sexual masculin normal este un proces secvenţial, care începe cu stimularea sexuală şi culminează cu ejacularea. În cazul bărbaţilor cu ejaculare precoce, faza de excitaţie este foarte rapidă, cu erecţie în general normală, o fază scurtă de platou, ejaculare rapidă şi orgasm.

Graficul reprezintă ciclul de răspuns sexual masculin la un bărbat fără EP şi la un bărbat cu EP
 

Cauzele principale

Ejacualrea precoce a fost considerată iniţial o problemă psihologică şi timp de mai multe decenii a aparţinut acestui domeniu, fiind pusă adesea exclusiv pe seama stresului şi a anxietăţii, care, desigur, au o contribuţie evidentă. Dovezi recente sugerează însă că această disfuncţie sexuală este mai mult un fenomen neurobiologic decât unul psihologic.
Potrivit sexologilor, procesul ejaculării este controlat la nivel central şi implică o gamă de neurotransmiţători, incluzând serotonina (5-HT), dopamina, oxitocina şi alţii. Studiile arată că
ejacularea precoce ar putea fi asociată cu prezenţa de nivele sinaptice scăzute de serotonină în regiunile sistemului nervos central care modulează ejacularea.

Însă dincolo de aceşti factori, mai există şi unele cauze fizice, printre care cele mai frecvente sunt:

• Afecţiuni ale prostatei, în special prostatită;
• Disfuncţie erectilă (DE);
• Hipertiroidism;
• Consumul de droguri recreaţionale.

Ruşinea, o piedică importantă

Deşi prevalenţa este foarte crescută, ejacularea precoce încă mai este o afecţiune medicală nedetectată şi netratată din cauza faptului că, de multe ori, bărbaţii nu doresc să discute simptomele cu medicii lor, adesea din cauza jenei. În plus, bărbaţii cu această problemă consideră că nu există niciun tratament pentru afecţiunea lor. Prin urmare, numai 9% dintre cei afectaţi consultă un medic, iar din acest mic grup aproape 70% au vorbit de această tulburare sexuală în timpul unei vizite la medic programată din alte motive.

Opţiuni de tratament

Lista începe cu terapia comportamentală şi cognitivă, care include diferite tehnici psihologice şi fizice menite să-i instruiască pe bărbaţi să recunoască semnele pre-ejaculatorii, pentru a-şi putea îmbunătăţi controlul asupra ejaculării.

Tehnicile comportamentale utilizate cel mai des sunt tehnica „stop-start“ şi tehnica „strângerii“. Sunt disponibile mai multe variante ale acestor tehnici, însă după ratele de succes iniţiale de 50-60%, experienţa clinică arată că acestea nu reuşesc să ofere îmbunătăţiri pe termen lung. În locul tehnicii „stop-start”, bărbaţilor li se recomandă să înveţe cum să moduleze şi să reducă nivelul de excitare, prin mişcări lente, senzuale, respirând în acelaşi timp lent şi profund.

Masturbarea înainte de actul sexual este o tehnică folosită de mulţi bărbaţi tineri. Specialiştii precizează însă că aceasta este parţial eficientă pe termen scurt şi poate chiar să agraveze tulburarea în loc s-o remită.

De asemenea, există şi varianta tratamentului farmacologic, cu medicamente pe bază de prescripţie medicală, precum şi cremele sau spray-urile topice cu componente anestezice precum lidocaina şi prilocaina, care desensibilizează penisul şi ajută astfel la întârzierea ejaculării.