De ce copiii pierd urină în somn

Moştenirea genetică este un factor important în apariţia enurezisului la cei mici. Potrivit specialiştilor, în majoritatea cazurilor, urinarea involuntară la copii nu are cauze de natură organică şi nici tratament specific.

Statisticile arată că până la 8% din copiii care merg la şcoală, adică din cei care au vârste între 7 şi 8 ani,  urinează în mod involuntar.

„Diagnosticul este de enurezis primar dacă respectivul copil nu a avut niciodată continenţă (capacitatea de a controla nevoia de urinare), dar există şi enurezis secundar, dacă respectivul a avut o perioadă îndelungată de continenţă, de până la şase luni, dar problema a reapărut", explică psihologul Anca Munteanu de la Centrul pentru Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie, Bucureşti.

În plus, enurezisul poate fi diurn, dacă apare în timpul zilei, reprezentând doar 5% din cazurile totale, şi nocturn, dacă se manifestă în timpul nopţii, iar acest tip de enurezis reprezintă 85% din numărul total de cazuri.

Factorii genetici sunt incriminaţi în 40% din situaţii pentru enurezisul copiilor. Prin urmare, dacă unul sau ambii părinţi ai copilului au avut enurezis, atunci şi copilul riscă să aibă probleme de control al vezicii urinare. Mai mult, studiile au arătat şi că cei mici tind să se vindece de enurezis la vârsta la care şi părinţii lor şi-au rezolvat această problemă.

Vezica rămâne activă

Somnambulismul se asociază des cu urinatul involuntar în timpul nopţii şi, la copii, este cauzat de imaturitatea scoarţei cerebrale. În mod normal, mişcările membrelor, la fel şi musculatura vezicii, sunt blocate în timpul somnului.

Dar la copiii somnambuli, creierul menţine active aceste funcţii, iar micuţii pot merge prin casă şi, în acelaşi timp, pot avea o vezică activă ce se relaxează, provocând urinarea.

Din categoria tulburărilor de somn  asociate cu enurezisul face parte şi pavorul nocturn. Acesta reprezintă o stare de angoasă manifestată în timpul nopţii prin coşmaruri, ţipete şi atacuri de panică, însoţite frecvent de urinat involuntar. Tratarea anxietăţii copiilor atenuează pavorul nocturn şi contribuie la vindecarea enurezisului.

Constipaţia poate fi un motiv

Şi constipaţia, în forma ei cronică, poate favoriza enurezisul prin presiunea exercitată asupra vezicii. S-a constatat, de asemenea, că enurezisul apare mai des la copiii cu sindrom hiperkinetic şi deficit de atenţie, ADHD, şi la cei cu hipotiroidism.

Potrivit psihologului Anca Munteanu, enurezisul se poate manifesta şi la copiii cu tulburări emoţionale, neglijaţi, abuzaţi, crescuţi în familii în care există stări conflictuale, dar şi la micuţii care se simt ameninţaţi de iminenţa unui eveniment precum apariţia unui frăţior, începerea şcolii sau intrarea în diferite competiţii.

„Este important ca părinţii să nu lupte împotriva simptomului, adică să nu-l pedepsească pe copil dacă face pe el, ci să-l ajute să depăşească problema emoţională cu care se confruntă.

Altfel, enurezisul va persista, mai ales dacă este o somatizare a unei suferinţe", explică psihologul Anca Munteanu.