Cuplurile infertile care depind de donatori, în impas

Pentru că în România nu mai există nicio bancă de spermă, cuplurile care vor copii trebuie să apeleze la cele din străinătate, ceea ce înseamnă costuri mai mari.

Singura bancă de spermă rămasă în România, de la Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sârbu" (Giuleşti) din Bucureşti, s-a desfiinţat, iar cuplurile sunt nevoie acum să apeleze la bănci de spermă din alte ţări.

„Ar trebui să avem o logistică în conformitate cu standardele europene actuale şi este destul de complicat, pentru că Ministerul Sănătăţii nu acoperă în totalitate aceste cheltuieli. Şi chiar dacă am avea o astfel de bancă, numărul de donatori nu ar fi prea mare, după cum a dovedit-o experienţa anilor anteriori", explică dr. Anca Moisa, coordonatorul Centrului de Reproducere Umană Asistată din cadrul Spitalului Giuleşti.

Importăm de la danezi

La ora actuală, majoritatea clinicilor în care se efectuează inseminări şi fertilizări in vitro apelează la cea mai mare bancă de spermă din Europa, care se află în Danemarca. În acest moment, sunt autorizate de Agenţia Naţională de Transplant pentru activitatea de import-export 16 clinici de reproducere asistată. Găsiţi numele acestora pe www.transplant.ro/AuthSP_2010.htm.

Costurile sunt mai mari

Inexistenţa unei bănci de spermă în România presupune un efort financiar mai mare pentru cuplurile infertile. Inseminarea sau fertilizarea in vitro cu spermă de la donatori români ar costa mai puţin, comparativ cu procedurile pentru care se apelează la băncile de spermă din alte ţări. În cel de-al doilea caz, cuplul trebuie să plătească transportul probelor de spermă, care costă aproximativ 300 de euro. Acesta nu este acoperit prin Programul Naţional de Fertilizare in Vitro şi Embriotransfer.

Bărbaţii care trebuie să plece din ţară pentru un timp mai îndelungat şi ale căror partenere urmează să efectueze fertilizare in vitro îşi pot conserva sperma în câteva clinici din România, contra cost. Autoconservarea este recomandată şi bărbaţilor diagnosticaţi cu cancer (mai ales testicular), care urmează să efectueze tratamente de radioterapie şi de chimioterapie.

„Ele pot să reducă spermatogeneza, procesul prin care se formează spermatozoizii, şi există un risc mare ca bărbatul să rămână infertil. Medicii de familie şi oncologi ar trebui să-şi informeze pacienţii despre posibilitatea conservării spermei", explică dr. Anca Moisa. La Spitalul „Giuleşti", costul conservării pe un an este de 150 de euro.

Femeile întâmpină mai multe dificultăţi

Problema băncilor de ţesut ovarian este controversată în Europa, din cauza traficului de ovocite. În plus, donarea de ovocite implică riscuri, din cauza tratamentului de stimulare ovariană pe care femeia trebuie să-l urmeze înainte.

În aceste condiţii, femeilor infertile nu le rămâne decât să găsească o donatoare din familie sau să apeleze la ovulele rămase altor femei în urma procedurilor de reproducere, dar numai dacă acestea îşi dau acordul pentru a fi donate. În cazul femeilor, nu există în România nici posibilitatea ca ele să-şi conserve ţesutul ovarian înainte de radioterapie sau chimioterapie. Şi femeile, ca şi bărbaţii, sunt expuse riscului de infertilitate în urma unor astfel de tratamente. Pentru a-şi putea conserva ţesut ovarian, ele ar trebui să meargă în clinci din străinătate. 

"Medicii de familie şi oncologii ar trebui să‑şi informeze pacienţii despre posibilitatea conservării spermei.''
Dr. Anca Moisa
coordonatorul Centrului de Reproducere Umană Asistată Spitalul Giuleşti