Câştigătorii Premiului Nobel pentru Medicină 2014 au descoperit celulele cerebrale care ne ajută să ne orientăm

John O'Keefe şi soţii May-Britt Moser şi Edvard Moser sunt câştigătorii Premiului Nobel pentru Medicină şi Fiziologie din acest an.

Cercetătorii John O'Keefe din Statele Unite, May-Britt Moser şi Edvard Moser din Norvegia au fost recompensaţi cu premiul Nobel pentru medicină pe 2014, pentru "cercetări asupra celulelor care constituie un sistem de poziţionare în creier", potrivit comunicatului publicat pe site-ul nobelprize.org.

O parte din recompensa petnru celebrul trofeu va merge către John O’Keefe, iar cealaltă parte către soţii Moser. Accesta este cel de-al cincilea cuplu căsătorit care a primit vreodată Nobelul.

Cum ştim unde ne aflăm? Cum putem găsi drumul de la un loc la altul? Şi cum putem stoca aceste informaţii în aşa fel încât să putem găsi imediat drumul data viitoare? La aceste întrebări au căutat răspunsuri luareaţii Premiului Nobel penru Medicină din acest an şi au desecoperit, astfel, un sistem de poziţionare, un  fel de „GPS interior“ în creier, care face posibilă orientarea noastră în spaţiu. 

În 1971, John O'Keefe a descoperit prima componentă a acestui sistem de poziţionare. El a descoperit că un tip de celule nervoase într-o zonă a creierului numită hipocampus,  se activau întotdeauna atunci când un şobolan se afla într-un anume loc într-o cameră. Alte celule nervoase se activau atunci când şobolanul era în alte locuri. O'Keefe a concluzionat că aceste „celule spaţiale“ formau o hartă a camerei. 

Peste trei decenii, în anul 2005, May-Britt şi Edvard Moser au descoperit o altă componentă-cheie a acestui sistem de poziţionare a creierului. Ei au identificat un alt tip de celule nervoase, pe care le-au numit „celulele de reţea“, care generează un sistem de coordonate pentru a permite poziţionarea exactă şi găsirea drumului către destinaţie dorită. Cercetările lor ulterioare au arătat modul în care „celulele spaţiale“ şi „celulele de reţea“ conlucrează pentru a face posibilă determinarea poziţiei în care ne aflăm, dar şi „navigarea“ noastră. 

Descoperirile lui John O'Keefe şi ale soţilor May-Britt şi Edvard Moser au rezolvat o problemă care a preocupat filosofi şi oameni de ştiinţă timp de secole - cum creează creierul o hartă a spaţiului care ne înconjoară şi cum ne putem orienta într-un mediu complex? 

Laureaţii premiului Nobel pentru medicină din ultimii 10 ani au fost:

Premiul Nobel pentru medicină 2013: James E. Rothman (SUA), Randy W. Schekman (SUA) şi Thomas C. Südhof (Germania) pentru descoperirile lor în domeniul sistemului care reglează traficul intracelular.

Premiul Nobel pentru medicină 2012: Shinya Yamanaka (Japonia) şi John B. Gurdon (Marea Britanie) pentru transformarea celulelor specializate în celule stem, care pot deveni orice alt tip de celule din organism.

Premiul Nobel pentru medicină 2011: Bruce Beutler (SUA), Jules Hoffmann (Franţa), Ralph Steinman (Canada) pentru cercetările lor din domeniul sistemului imunitar, descoperind principiile cheie ale activării acestuia.

Premiul Nobel pentru medicină 2010: Robert Edwards (Marea Britanie) considerat "părintele fertilizării in vitro", a fost recompensat pentru punerea la punct a acestei tehnici de inseminare artificială creată pentru a combate infertilitatea.

Premiul Nobel pentru medicină 2009: Elizabeth Blackburn (Australia/ SUA), Carol Greider şi Jack Szostak (SUA) pentru descoperirea mecanismului prin care cromozomii sunt protejaţi de telomeri şi de enzima telomerază.

Premiul Nobel pentru medicină 2008: Harald zur Hausen (Germania), Françoise Barré-Sinoussi şi Luc Montagnier (Franţa) pentru lucrările lor asupra virusurilor responsabile de cancerul uterin şi SIDA.

Premiul Nobel pentru medicină 2007: Mario Capecchi (SUA), Oliver Smithies (SUA) şi Martin Evans (Marea Britanie) pentru descoperirile privind principiile introducerii unor modificari genetice specifice la şoareci prin folosirea celulelor embrionare stem.

Premiul Nobel pentru medicină 2006: Andrew Z. Fire (SUA) şi Craig C. Mello (SUA) pentru descoperirea unui mecanism fundamental pentru controlul fluxului de informaţii genetice.

Premiul Nobel pentru medicină 2005: Barry J. Marshall (Australia) şi J. Robin Warren (Australia) pentru că au descoperit că gastrita şi ulcerul de stomac sau de duoden sunt rezultatul unei infecţii provocate de bacteria Helicobacter pylori.

Premiul Nobel pentru medicină 2004: Richard Axel (SUA) şi Linda B. Buck (SUA) pentru cercetările lor privind organizarea sistemului olfactiv în organismul uman.

Din 1901, au fost atribuite 104 premii Nobel pentru medicină sau/ şi fiziologie.

• Premiul Nobel pentru medicină nu a fost acordat în 1915, 1916, 1917, 1918, 1921, 1925, 1940, 1941 şi 1942.

• 38 dintre aceste premii au fost acordate unor laureaţi singulari, restul au fost împărţite de doi sau trei laureaţi.

• Media de vârstă a laureaţilor premiului Nobel pentru medicină este de 58 de ani.

• Cel mai tânăr laureat este Frederick G. Banting, care avea 32 de ani când a primit premiul, în 1923.

• Cel mai bătrân laureat este Peyton Rous, care avea 87 de ani când a primit premiul, în 1966.

• Dintre toţi laureaţii premiului Nobel pentru medicină, doar 11 sunt femei: 1947 - Gerty Cori; 1977 - Rosalyn Yalow; 1983 - Barbara McClintock; 1986 - Rita Levi-Montalcini; 1988 - Gertrude B. Elion; 1995

 - Christiane Nüsslein-Volhard; 2004 - Linda B. Buck; 2008 - Françoise Barré-Sinoussi; 2009 - Elizabeth H. Blackburn şi Carol W. Greider, 2014 - May-Britt Moser.