Când ochii îmbătrânesc

Persoanele în vârstă îşi pierd capacitatea de a vedea detaliile şi, treptat, acuitatea lor vizuală scade, ajungând să-şi piardă aproape complet vederea. Principala cauză este degenerescenţa maculară.

Această afecţiune înseamnă, de fapt, deteriorarea maculei, porţiunea din partea centrală a retinei, unde se formează imaginea clară, necesară pentru vederea detaliilor.

În primele faze ale bolii, persoanele de 50-60 de ani acuză neplăceri la citit: încep să perceapă rândurile uşor curbate, întrerupte sau frânte. Afecţiunea evoluează lent, iar în fazele avansate, vârstnicul are vederea centrală profund afectată. În cele mai multe cazuri, degenerescenţa maculară nu duce la orbire.

Chiar dacă pacientul nu poate distinge, de exemplu, cât este ceasul sau figurile persoanelor, acesta percepe totuşi lumina şi are o vedere laterală destul de bună.

Incidenţă crescută, cauze necunoscute

Deteriorarea maculei afectează peste 25 de milioane de persoane din întreaga lume, iar la noi în ţară, numărul bolnavilor este de aproape 500.000.

Oamenii de ştiinţă nu au reuşit încă să afle cauza bolii. Ei sunt de părere că degenerarea maculei survine în mod natural în procesul de îm­bătrâ­ni­re. Există do­uă forme ale bolii: degenerescenţa maculară uscată (atrofică) şi umedă (exsudativă).

Forma uscată, cea mai frecventă

Cele mai multe persoane de peste 50 de ani suferă de forma uscată a degenerescenţei şi acuză o vedere centrală din ce în ce mai slabă. Aceasta este cauzată de subţierea treptată a ţesutului maculei, iar pierderea vederii se produce lent.

Cealaltă formă a bolii, cea umedă, evoluează mult mai rapid, în câteva luni sau chiar săptămâni. Este caracterizată prin acoperirea maculei cu vase de sânge, care pot produce leziuni permanente ale ţesutului central al retinei.

Ce investigaţii sunt recomandate?

Pentru a depista degenerarea maculei, medicul va realiza testul Amsler. În cadrul acestui test, pacientul se uită la un careu asemănător cu hârtia milimetrică şi trebuie să identifice un punct pe aceasta. Un alt test este examenul fundului de ochi, cu ajutorul căruia medicul vizualizează macula.

În unele situaţii este nevoie de un alt examen, care constă în injectarea în braţ a fluoresceinei (substanţă care colorează sângele). Apoi se fotografiază ochiul, astfel putând fi văzute vasele de sânge de la nivelul maculei.

Chirurgia încetineşte evoluţia bolii

În fazele incipiente ale bolii, sunt indicate medicamente care reechilibrează metabolismul retinei. În cazul degenerescenţei uscate, se poate ajunge la prelevarea de ţesut sănătos din retină şi la aplicarea lui pe zona afectată. Forma umedă a afecţiunii se tratează prin cauterizarea vaselor de sânge care afectează vederea.

În fazele avansate, pacientul nu mai poate distinge figurile.

Prevalenţă

Femeile au un risc mai mare decât bărbaţii de a-şi pierde acuitatea vizuală la bătrâneţe.

Fumatul, principalul vinovat

Chiar dacă nu se cunoaşte mecanismul bolii, cercetătorii au observat, totuşi, că cel mai ridicat risc de a suferi de dege­nerescenţă maculară îl au fumătorii. De asemenea, un regim alimentar dezechilibrat, bogat în grăsimi şi sărac în zinc şi betacaroten, ar putea duce la degenerarea maculei.

Specialistul nostru
Dr. Adina Grigorescu
medic specialist oftalmolog
Clinica Endocenter

Pentru a preveni degenerarea maculei este recomandată purtarea ochelarilor de soare, care asigură o protecţie reală contra razelor ultraviolete şi o alimentaţie bogată în substanţe antioxidante (vitaminele A, C şi E, zinc, seleniu, luteină, zeaxantină, acizi graşi omega 3).

Aceşti antioxidanţi, alături de zinc, se pot administra şi sub formă de suplimente, mai ales la persoanele diagnosticate deja cu degenerescenţă maculară, în scopul încetinirii progresiei bolii. Întrucât dozele mari de anumiţi antioxidanţi pot fi toxice pentru organism, este recomandabil să se ia doar la indicaţia medicului.

Cel mai nou tratament pentru această boală constă în administrarea intraoculară a unor medicamente din clasa blocanţilor VEGF.