Anxietatea netratată conduce la fobii
0Moştenirea genetică, educaţia şi accidentele traumatizante sunt factorii care influenţează în cea mai mare măsură apariţia fobiilor. Teama nejustificată dă atacuri de panică, adică episoade de frică intensă, însoţite de simptome fizice
Fobiile sunt forme patologice ale anxietăţii şi reprezintă teama anormală faţă de un obiect, de o fiinţă, de un fenomen sau de o situaţie. Mai mult, persoanele care au fobii admit că teama lor este iraţională, dar acest lucru nu-i opreşte să simtă în continuare o frică nejustificată şi disproporţionată în raport cu ceea ce o produce.
„Această anxietate specifică, fără să existe vreun pericol real, generează un comportament de evitare, chiar dacă persoana este conştientă de absurdul acestei strategii de supravieţuire. În cazurile severe, pacienţii ajung să nu îşi mai poată efectua sarcinile zilnice şi să îşi neglijeze responsabilităţile”, explică medicul primar psihiatru Raluca Grozăvescu de la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Al. Obregia” din Capitală.
Nu este o boală, ci un simptom
Persoanele anxioase şi cele care trăiesc perioade de angoasă sunt predispuse la dezvoltarea fobiilor. Acest lucru se întâmplă pentru că anxietatea şi angoasa sunt modalităţi prin care organismul ne atrage atenţia asupra unor probleme emoţionale. Dacă aceste probleme persistă, organismul ajunge la forme mai violente de manifestare precum fobia şi atacurile de panică.
„Aceste persoane simt o frică intensă la expunerea directă sau chiar când se gândesc la factorul care le declanşează teama şi pot avea senzaţii de căldură, frig, ameţeală, transpiraţii, accelerarea bătăilor inimii, accelerarea tranzitului intestinal sau senzaţie de vomă”, spune psihiatrul.
Potrivit specialiştilor, fobiile sunt de fapt, semnale de alarmă codificate de către organism. Mai exact, stările trăite în timpul fobiei sunt similare acelora trăite în cadrul problemei care a condus la fobie, iar situaţia care a generat fobia este retrăită în mod simbolic.
Educaţia previne unele fobii
Pe lângă factorii incontrolabili care duc la apariţia fobiilor, precum evenimentele traumatizante şi moştenirea genetică (predispoziţie spre anxietate), o persoană poate beneficia de o educaţie care să prevină astfel de probleme. În general, sfatul specialiştilor este ca teama copiilor faţă de animale, de insecte, de fenomene sau de obiecte care nu le sunt cunoscute să nu fie exagerată de părinţi ci, din contră, părinţii să-i ajute pe copiii fricoşi să-şi depăşească temerile.
„Ideal este să prevenim instalarea fobiilor, educând curajul copilului şi abilităţile acestuia de a face faţă situaţiilor cu care se confruntă prin dezvoltarea abilităţilor sociale, emoţionale şi prin creşterea stimei de sine”, explică psihiatrul Raluca Grozăvescu.
Potrivit specialistului, în cazul copiilor şi adolescenţilor, rezultatele cele mai bune atât în a preveni fobiile, cât şi în a le trata, se obţin prin educaţie.
În funcţie de gradul de intensitate a fobiei, medicul poate alege modalităţi diferite de tratament. Multe fobii se pot trata prin psihoterapie, dar altele au nevoie de tratament medicamentos prescris de medicul psihiatru, combinat cu psihoterapie. „Este necesară evaluarea persoanei şi stabilirea unui program terapeutic individualizat“, precizează psihoterapeutul Raluca Grozăvescu.