Antivomitivele, mod de utilizare

Cunoscute şi sub numele de antiemetice, medicamentele indicate în caz de greaţă acţionează asupra organismului prin diverse mecanisme şi pot avea efecte adverse deloc de neglijat.

Antivomitivele atenuează starea de greaţă provocată de consumul unor alimente, de tratamente medicale precum chimioterapia şi radioterapia, dar sunt indicate şi în caz de rău de maşină. Metoclopra­midul acţionează asupra sistemului nervos central, scăzând sensibilitatea acestuia la semnalele primite de la tubul digestiv, iar emetiralul, antihistaminicele H1 şi plasturii cu scopolamină acţionează şi prin inhibarea activităţii acetilcolinei (neurotransmiţător implicat în producerea senzaţiei de greaţă şi vărsăturilor).

Metoclopramidul acţio­nează prin închiderea orificiului dintre esofag şi stomac şi ajută la eliberarea stomacului de conţinutul alimentar. Emetiralul şi antihistaminicele H1 nu se administrează copiilor cu vârste mai mici de şase ani, pentru că pot produce convulsii. Cei ­mici pot primi metoclopramid sub formă de picături sau de supozitoare, dar numai la indicaţia medicului, pentru că doza se calculează în funcţie de greutatea corpului.
Există şi preparate precum subsalicilatul de bismut care acţionează direct asupra mucoasei gastrice, formând un strat de protecţie la acest nivel.

Precauţii pentru şoferi

Toate antiemeticele care acţionează la nivelul sistemului nervos central pot produce somnolenţă, astfel că se impune prudenţă în administrarea lor în cazul şoferilor sau al persoanelor cu profesii care solicită capacitatea de concentrare. Emetiralul este interzis în caz de Parkinson. Antivomitivele cu efect anticolinergic pot produce uscăciunea gurii şi tulburări de vedere şi sunt contraindicate în caz de glaucom cu unghi închis sau de adenom de prostată. Nu se combină cu alcoolul.

Specialistul nostru
Prof. dr. Ioan Fulga
Şeful Catedrei de Farmacologie Universitatea ­de Medicină şi ­Farmacie „Carol Davila"

Cu excepţia metoclopramidului şi preparatelor cu acţiune asupra mucoasei gastrice, majoritatea antiemeticelor s-au dezvoltat din neuroleptice, de aceea, foarte rar şi mai ales la adolescenţi, pot provoca aşa-numita criză de plafonare: copilul stă cu capul în extensie şi cu ochii în tavan. ­Este o reacţie neurologică foarte rară care trece de la sine, fără consecinţe asupra creierului. Ea nu trebuie confundată cu epilepsia sau cu alte probleme neurologice.

Plasturii cu scopolamină sunt indicaţi mai ales pentru prevenirea răului de mişcare.