VIDEO Criza ne trimite înapoi în viitor: bem iarăşi suc de la dozator

Adâncirea crizei economice a teleportat şi obiceiurile de consum în anii ‘90. În pieţele din ţară au reapărut copii ale celebrelor dozatoare de suc TEC. Preţul unor astfel de sucuri par şi ele desprinse din începutul „tranziţiei“. Un litru de suc de portocale costă 1 leu, în timp ce sucul de fructe de pădure se găseşte la 1,5 lei litrul.

Departe de ştirile televizate despre negocierile cu FMI şi revolte de stradă în întreaga lume, criza economică este în plină desfăşurare şi în România, în locuri mult mai lumeşti, direct printre oameni.

Mai citiţi şi:

Guvernul tratează evaziunea cu ameninţări

Cârnaţi de criză, marca Boc, pe masa covăsnenilor

Milionarii Moldovei aşteaptă „vârful“ crizei

De câteva luni încoace, cam de când cifrele au ieşit de pe hârtie şi au început să-şi expună colţii şi în stradă, în câteva dintre pieţele agro-alimentare din Bucureşti au reapărut dozatoarele de suc.

Acelaşi tip care prilejuia, la începutul anilor '90, construcţia unor propoziţii simple precum: Hai să bem un TEC sau Ia şi tu sticla asta şi cumpără nişte TEC de struguri". La aproape 20 de ani de la acele momente, noua criză economică teleportează România în primii ani de după Revoluţie, în arome chimice de portocale şi fructe de pădure.

Apariţia unui dozator

Mirela Dumitru este fericita posesoare a unui astfel de aparat de produs suc, ce şi-a făcut loc, de curând, în Piaţa Miniş, din sectorul 3 al Capitalei. Epopeea achiziţionării maşinăriei nu are însă nicio legătură cu modelul clasic capitalist, „te-ai dus cu banii şi ai cumpărat produsul", ci pare mai degrabă desprinsă dintr-o adevărată aventură a omului prin epoca în care i-a fost dat să sălăşluiască. Aşadar, sosirea noului dozator în Piaţa Miniş poate fi împărţită într-o serie de trei etape distincte şi parţial palpitante.

Identificarea obiectivului. Dozatorul a fost descoperit de către fata doamnei Dumitru, la finalul unei cercetări de piaţă, realizată pe internet, în decursul câtorva săptămâni.

Traseul invers ar suna cam aşa: situri de vânzări ale unor produse noi, situri de vânzări ale unor produse semi-uzate, situri de ocazii, situri de mică publicitate, depozite din România, depozite din Europa. La final, poza maşinăriei a umplut ecranul calculatorului, deasupra unei adrese din Germania.

 Achiziţionarea produsului. Drumul spre Germania a fost creaţia şi realizarea soţului doamnei Dumitru, Paul. Alături de un vecin de bloc, dotat cu o maşină break, Paul Dumitru s-a îmbarcat în călătoria spre Germania, întinsă pe parcursul a trei zile. La final, pe lângă aparatul de produs suc, în portbagajul autoturismului şi-au mai făcut loc haine, articole de încălţăminte şi unelte de grădinărit.

Plasarea pe piaţă. Dozatorul de suc a fost instalat în centrul Pieţei Miniş, chiar la intrarea micului magazin alimentar pe care soţii Dumitru îl au aici de patru ani. De instalarea propriu-zisă s-a ocupat soţul, însă după mărturiile doamnei Dumitru, „n-a fost ceva complicat". Esenţele din care sunt produse sucurile sunt achiziţionate de la supermarketuri, în regim angro. Iar reţetele de preparare se aflau pe instrucţiunile din cutia în care a fost adus aparatul.

„Sper doar să nu se strice"

Apariţia dozatorului de suc a fost privită iniţial cu o oareşce doză de circumspecţie de către clienţii fideli ai Pieţei Miniş. Nu prea s-au înghesuit să cumpere, preferând să contemple aparatul, încercând să-şi dea seama unde şi când au mai văzut aşa ceva.

După o săptămână însă, lucrurile au intrat în normal, iar astăzi femeia se laudă că sunt puţini clienţii ce-i calcă pragul magazinului şi pleacă fără vreun bidon de plastic vechi plin cu unul dintre cele două sortimente existente: de portocale (1 leu litrul) sau de fructe de pădure (1,5 lei litrul).

„Cumpără omul, ce să facă cu toate scumpirile astea? Au început să ia şi sifon, de aici de lângă. De când au început ăştia să taie la bani, lumea cumpără. Mai ţii o sticlă de suc, ceva dulce, când mai vine cineva pe la tine să ai cu ce să-l serveşti, nu? Pentru noi a fost bine, am cumpărat aparatul cu 12 milioane, în banii noştri, şi ne facem treaba cu el. Sper doar să nu se strice, că nu ştiu unde-l putem repara", spune Mirela Dumitru.

Greu de comparat

Unul dintre clienţii fideli ai magazinului familiei Dumitru este Petre Suciu. De fiecare dată când vine la piaţă, primul loc în care intră este mica încăpere de unde-şi cumpără ouă şi pâine.

De curând, domnul Suciu a devenit un consumator fidel şi al produselor dozatorului proaspăt instalat. „Soţia mi-a zis să cumpăr. Nu luăm tot timpul, umplu două bidoane de doi litri o dată pe săptămână şi ne ajung. Ei îi place ăsta de fructe de pădure. Mie îmi plac amândouă. Ce să faci, că de sucurile astealalte, ce, te mai poţi atinge?", povesteşte Petre Suciu.

Pentru dânsul nu există criteriu de comparaţie între sucul produs la dozator astăzi şi cel de la începutul anilor '90. „A, nici nu se compară. Păi, ăla de atunci era bun, dom'ne. Bun de tot! Cumpăra toată lumea, şi bătrâni şi tineretul. Era rece şi cu bule, îţi venea să bei câte o sticlă întreagă dintr-odată. Şi ăsta e bun, dar ca ăla nu e", consideră domnul Suciu.

TEC-ul invadează România

Dozatoarele de sucuri nu au revenit numai în pieţele din Capitală. Şi la Galaţi, spre exemplu, gustul celebrelor sucuri TEC, pline de E-uri, total nesănătoase, revine în prim-plan. În piaţa din Ţiglina există cel puţin două firme care vând sucuri la dozator, sifon şi bragă.

Dorina, o femeie care tocmai îşi terminase programul şi închidea magazinul, pune situaţia financiară a României pe seama succesului nebănuit al afacerii ei cu suc şi sifon. „De când a început criza, vindem cu 20-30% mai mult decât înainte. Oamenii preferă sifonul şi sucurile de la dozator din simplul motiv că sunt mai ieftine", a dezvăluit aceasta. Liviu Ghinea

"Cumpără omul, ce să facă cu toate scumpirile astea? Mai ţii o sticlă de suc, ceva dulce, când mai vine cineva pe la tine să ai cu ce să-l serveşti, nu?"
Mirela Dumitru
patroană de magazin

"Sucurile de la dozatoare conţin aditivi, conservanţi sau faimoasele E-uri. Mult mai bune şi ieftine sunt apa minerală şi ceaiurile."
Nicolae Hâncu
preşedintele Federaţiei Române de Diabet,
Nutriţie şi Boli Metabolice

Un cântec mare cât o epocă

Sucurile de la dozatoarele TEC au fost o marcă inconfundabilă a perioadei tulburi de după Revoluţie, celebrii „ani de tranziţie". Pe atunci, TEC era sinonim pentru „suc". Primele sortimente lansate au fost cele de struguri şi de portocale, însă, în curând, explozia de gusturi a cuprins, treptat, strugurii, fructele de pădure sau bananele. Perioada de glorie a TEC-ului a fost însă cea a „cocktailurilor": amestecuri realizate din toate sortimentele de suc disponibile.

Şi astăzi, la aproape 20 de ani de la acele momente, există persoane nostalgice după gustul sucului din copilărie. „Şmecheria era să ceri unul cu «de toate», sau, mai simplu, «cocktail». Rafinaţii veneau cu teorii gen «căpşunica cu struguri» e mai bună decât «cola cu banane»", povesteşte „Mande" pe un forum. „A fost o nebunie când au băgat strugurii... Ţin mint că mă chinuiam să dau gata o sticlă şi nu puteam că era mega acidulată şi bunăăăăăă...", adaugă un alt forumist, Bică.

Perioada de criză economică profundă în care se afla România la acel moment a construit imaginea unei ţări în care TEC-ul şi blugii erau valori supreme. Nu e de mirare astfel că hitul muzical cel mai ascultat în epocă, privit astăzi cel mult ca o ciudăţenie, era chiar o melodie intitulată „Dozatorul", interpretată de DJ Boros. 

„Că e zi sau că e noapte / Doar aici mereu sunt fapte / La un dozator de suc / Unde chiar şi eu mă duc / Unii se bat, alţii se împacă / Dar nu te băga, că o să le treacă / Veniţi şi voi, veniţi şi voi / Şi veţi vedea exact ca noi / Toate acestea nu sunt prostii / La un dozator de suc le poţi privi". Iar refrenul trăgea concluzia unei întregi epoci: „Hei, hei, dacă vrei / Un pahar de suc să bei / Vino acum în lumea lui / Lumea dozatorului / Nu uita, nu uita / Că aici e viaţa ta / Că e bine sau e rău / Ăsta-i dozatorul tău".