Exclusiv VIDEO Aeroporturile lumii: de la piste situate între prăpăstii, la aterizări pe plajă!

Se spune că zborul cu avionul este unul dintre cele mai sigure moduri de a călători. Culoarele aeriene încă neaglomerate precum şoselele, tehnica ultra-performantă a radarelor şi a modului de operare a aeronavelor te fac să te simţi, cel puţin pentru câteva ore, un om liniştit.

Sentimentul de siguranţă tinde să se sfârşească în momentul în care afli că aterizările sau decolările se fac de pe piste care se termină într-o prăpastie, în munte şi chiar lângă malul mării!

Mai citiţi şi:

Şerban Căpitan: „Oricât de mult ai pilota, stresul zborului încă există”

VIDEO Duşmanii aviaţiei, de la condiţii meteo la terorişti

Adevărul vă prezintă cele mai dificile aeroporturi din lume, acolo unde, pentru a reuşi să ajungă la destinaţie, piloţii au nevoie de toată măiestria şi de toată priceperea pentru a încheia o cursă. Sau de a începe un zbor. Chiar dacă este vorba despre un Airbus, un Boeing ori de un simplu avion cu elice, aterizările şi decolările par, uneori, de domeniul fantasticului.

Maşinile se opresc ca la stop în Saint Martin

Situat la numai câţiva metri de plajă, cu o pistă foarte scurtă, aeroportul internaţional Princess Juliana – Saint Martin este, de departe, locul în care piloţii au mult de lucru pentru a putea pune aeronava la sol în cele mai bune condiţii. Până şi într-o zi cu o vizibilitate foarte bună, vântul crează uşoare turbulenţe, lucru care nu e mereu pe placul pasagerilor.

Acest lucru determină o aterizare destul de periculoasă. Avioanele se apropie foarte jos de pistă, lângă aceasta aflându-se, culmea, chiar o şosea naţională. Astfel, de fiecare dată când aterizează o aeronavă, maşinile sunt nevoite să oprească pentru a nu se lovi de trenul de aterizare al aparatului.

Turiştii de pe plaja Maho sunt, de multe ori, amatori de senzaţii tari şi încearcă să stea cât mai aproape de avioanele care vin la sol. Zgomotul puternic al motoarelor, curenţii de aer lăsaţi în urmă de aparatele trans-oceanice îţi dau puţină adrenalină şi şansa de a te „bate” cu vântul.

Piloţii par să nu se teamă însă de acest lucru. „Vedem turiştii de pe plajă, însă nu avem ce să le facem. Noi venim la aterizare în condiţii normale, indiferent de vreme. Ceea ce fac ei acolo, jos, pe plajă, este riscul lor. Pe noi ne interesează pasagerii pe care trebuie să-i aducem în siguranţă la destinaţie”, comenta Phill Oberhall de la Corsair.

Interesant este faptul că, de-a lungul anilor nu a existat nici un accident major pe acest aeroport, iar traficul aerian se desfăşoară în condiţii normale. Până şi turiştii au înţeles că distracţia are şi ea limite, însă nu renunţă la a sta cât mai aproape de pistă poentru a filma avioanele.

Unicat în Caraibe, aeroportul dintre dealuri şi prăpăstii

Este cunoscut de piloţi sub numele de Juancho E. Yrasquin – Saba. Are o singură pistă şi este marcată, sugestiv, cu un X. Acest lucru te avertizează că această aerogară nu poate primi zboruri comerciale, cauza fiind lungimea şi poziţionarea locului de aterizare şi de decolare.

Pista pare desprinsă dintr-un film de acţiune, în care ficţiunea devine realitate. Intr-o parte sunt dealuri înalte, în alta prăpăstii. La cele două capete ale pistei, alte două pante foarte abrupte, care coboară în mare. Orice greşeală a unui pilot poate costa vieţi.

Pentru a reuşi să aterizeze în condiţii optime, piloţii trebuie să-şi calculeze orice mişcare, deoarece în cazul în care ratează cel mai mic amănunt riscă să rămână în afara pistei, adică să cadă în prăpastie. Totuşi, până acum, nu s-au înregistrat accidente grave pe aerodromul Juancho E. Yrasquin.

Pista înclinată din Alpi

Courchevel nu este numai numele unei staţiuni montane cunoscute din Hexagon, situată în Alpii Francezi. Aici se află un aeroport cunoscut piloţilor ca unul destul de periculos, deoarece pista de pe care se execută decolările şi aterizările este foarte scurtă.

Avioanele au nevoie de o pistă înclinată pentru a reduce viteza la aterizare şi să coboare pentru ca să prindă viteză la decolare. Aeroportul Internaţional din Courchevel a fost comercializat în seria James Bond. Filmul „Tomorrow Never Dies” începe cu o acţiune care se petrece pe acest aerodrom.

Aici au loc foarte multe mitinguri aviatice şi demonstraţii cu diverse tipuri de aeronave, care fac, de fiecare dată, deliciul publicului, fie că este vorba despre un avion mai mare sau despre un Cessna. Aici nu pot sosi aeronave de tipul Airbus sau Boeing.

Aterizări şi decolări între deal şi plajă

Insula caraibiană Saint Barthelemy, satul St. Jean. Aici găsim aeroportul Gustaf al III-lea, denumit astfel după regele Suediei cu acelaşi nume, insula ieşind în timpul domniei acestia de sub dominaţia franceză, lucru întâmplat în 1785. Ulterior, în anul 1878, Saint Barthelemy a redevenit provincie a Franţei.

Aeroportul este unul foarte mic, aici având loc curse care operează cu maximum 25 de pasageri, fiind vorba de avioane comerciale mici, cu elice. Pista este destul de scurtă şi se termină direct în plajă şi începe la poalele unui deal.

De fiecare dată, avioanele trec deasupra turiştilor care se relaxează pe plajă, însă acest lucru pare să nu-i deranjeze pe excursionişti, obişnuiţi parcă cu zgomotul de lângă mare. Proprietarii hotelurilor din zonă au pus semne prin care turiştii sunt sfătuiţi să nu-şi pună şezlongurile în „capătul pistei”.

În cazul în care condiţiile meteo devin nefavorabile, zborurile de pe acest aeroport se contramandează, pentru a nu crea probleme şi mai mari piloţilor care, de fiecare dată, au de gestionat aterizări şi decolari deosebit de dificile.

Locul în care avioanele aterizează „pe plajă”

Nu, nu este nicio glumă! Este vorba despre un aeroport internaţional fără pistă adevărată! Este singurul loc din lume în care avioanele aterizează direct pe plajă, iar „pista” este poziţionată chiar pe plaja din Traigh Mhor. Această aerogară se află pe Insula Barra, în Scoţia.

Dacă doreşti ca să ajungi în acest loc, nu poţi să-ţi cumperi bilet decât de la o singură companie aeriană deoarece doar British Airways efectuează curse către această destinaţie. Mai mult, plaja este „împărţită” de turişti şi de avioane, lucru pe care doar în Insula Barra îl poţi vedea.

Interesant este faptul că fluxul „spală” zi de zi „pista” pe care vin cursele companiei britanice, iar o aterizare sau o decolare seara este una de vis! În parcarea aeroportului găsim nişte maşini care luminează locul de pe care trebuie să plece sau să vină avioanele cu pasageri.

Inutil să vă mai precizăm că, pe plajă, găsiţi trei mari indicatoare pe care puteţi citi simplu: „Nu staţi pe plajă când aeroportul este deschis!”

Nepal sau prăpastia care poate ucide

Aeroportul „Lukla” din Nepal este poziţionat la o altitudine de 2.900 de metri altitudine. La un capăt al pistei se află o prăpastie de aproape un kilometru adâncime. La celălalt este un munte uriaş. Numele aerogării vine de la Sir Edmund Hillary, primul om care a reuşit să cucerească Everestul.

Aici vin majoritatea alpiniştilor cu nume din întreaga lume. Toţi privesc pe hublouri priveliştea deloc liniştitoare pe care aeroportul din Nepal o înfăţişează, de fiecare dată. Este, parcă, un prim obstacol pentru a începe o ascensiune pe Everest. Avioanele au fost direcţionate la aterizare dinspre partea în care se află prăpastia, pentru că din partea opusă este imposibil să se finalizeze acest lucru.

Şi în ţara noastră sunt aeroporturi destul de dificile, în care fie lungimea pistei, fie relieful, le pot crea piloţilor probleme la aterizare sau la decolare. În ceea ce priveşte aerogările dificile din România, Şerban Căpitan, pilot la compania Tarom, crede că Aeroportul Internaţional din Cluj are o pistă mai scurtă, mai îngustă şi cu o obstacolare în jurul acesteia, ceea ce face ca aterizarea să fie mai anevoioasă uneori în ceea ce priveşte tipul de avion pe care îl pilotează, Airbus 318.

„Când spun obstacolare, mă refer la relief, fiind foarte multe dealuri în jur. Clujul este un aeroport dificil chiar şi din punctul de vedere a condiţiilor meteorologice. Îţi trebuie un stil mai bine pus la punct pentru a ajunge acolo, cu o pantă de aterizare mai accentuată, deoarece cu cât pista este mai scurtă, cu atât trebuie să fii mai precis în comenzi”, completează pilotul, care mai adaugă: „Pe când zburam cu ATR-ul şi Baia Mare era un aeroport dificil, deoarece nu avea, încă, sistemele de navigaţie moderne introduse în ultimul timp”.