Viaţa medicilor chirurgi după accidentul aviatic din Munţii Apuseni

Chirurgii implicaţi în accidentul aviatic din Munţii Apuseni şi-au reluat, după mai bine de 10 săptămâni, activitatea medicală. Au păşit cu emoţie în sala de operaţie şi spun că lecţia cea mai importantă învăţată în ultimele două luni a fost cea a răbdării.

La două luni de la tragedia aviatică din Munţii Apuseni, medicii implicaţi în accident şi-au reluat activitatea medicală. Dacă doctorul Valentin Calu de la Spitalul Elias a păşit miercuri pentru prima oară în sala de operaţie, doctorul Sorin Ianceu, de la Spitalul din Beiuş, are deja programate intervenţii chirurgicale pentru săptămâna viitoare. Zilele trecute şi-a reîntânit cu multă emoţie pacienţii. Spune că cele zece săptămâni care l-au ţinut departe de sala de operaţie au fost ca un calvar, dar că în tot acest timp a învăţat să aibă răbdare. 

„ÎN SALA DE OPERAŢIE SUNTEM ÎN ALTĂ LUME“

„Am învăţat în aceste două luni o lecţie importantă – lecţia răbdării. Am avut răbdare să ne recuperăm şi iată că ne-am întors cu toţii la serviciu. În sala de operaţie suntem în altă lume, facem ce ştim noi mai bine. Este o mare bucurie când vezi că oamenii apreciază ceea ce faci zi de zi pentru cei din jur. Încă o dată, ai satisfacţia meseriei“, a povestit doctorul Sorin Ianceu, care joi a primit distincţia „Ad Honorem“ de la Colegiul Medicilor din România, alături de ceilalţi trei medici supravieţuitori – doctorul Radu Zamfir, doctorul Valentin Calu şi doctorul 

Călin Pivniceru. 

„Este o distincţie de onoare, care certifică ataşamentul nostru faţă de activitatea medicală. Revenirea în sala de operaţie a fost foarte plăcută. Un chirurg este şi om, dar abia de ieri mă simt întreg, pentru că am redevenit chirurg, am operat“, a povestit, zâmbind, doctorul Valentin Calu, care tot în această săptămână îşi serbează şi cea de-a 43-a zi de naştere. 

„AM PUTUT FI O ECHIPĂ, DEŞI NU NE CUNOŞTEAM“

Tragedia prin care au trecut i-a apropiat foarte mult pe cei patru medici chirurgi, care vorbesc aproape zilnic la telefon. 

„Am învăţat că am putut fi o echipă acolo deşi nu ne cunoşteam. Am învăţat că există umanitate în jurul nostru, la fiecare pas, şi că în momentele grele oamenii rămân oameni. Şi, este foarte important că am învăţat să trăim, mult mai judicios fiecare zi şi apreciem ceea ce am recâştigat în 20 ianuarie. Avem a doua şansă în viaţă şi cred că nu avem dreptul să o irosim pentru că le suntem datori în primul rând celor doi care nu mai sunt printre noi“, a mărturisit chirurgul Sorin Ianceu. 

„LUCRURILE MARI POT VENI DIN GESTURI FOARTE MICI“

În aceste două luni nu a păstrat legătura doar cu cei trei colegi de breaslă şi cu familia Aurei Ion, ci şi cu salvatorii lor, oameni simpli care le-au sărit în ajutor. „Am învăţat că lucrurile mari pot veni din gesturi foarte mici. Acei oameni au plecat să ne caute nu pentru o recompensă, ci pentru că aşa era normal, în simplitatea omului de la munte care trebuie să îşi ajute aproapele. Dintr-un eveniment tragic, s-au stabilit o serie de legături strânse care cred eu că vor dăinui în timp“, arată doctorul.

Mărturiseşte că nu a participat la prelevări de organe în ultimele 10 săptămâni care l-au ţinut departe de sala de operaţie şi de spital, dar susţine, răspicat, că va merge în continuare în astfel de misiuni umanitare. „Dacă va fi nevoie, voi pleca cu certitudine, fără să mă gândesc măcar o clipă la ce s-a întâmplat“, a completat Ianceu. 

FRATELE AUREI VA DUCE MAI DEPARTE VISUL STUDENTEI

Distincţia „Ad Honorem“ i-a fost oferită post-mortem şi Aurei Ion, tânăra studentă la medicină care şi-a pierdut viaţa în tragedia aviatică, alături de pilotul Adrian Iovan. Familia studentei nu se poate obişnui cu gândul că aceasta nu se mai află printre noi. De o lună, fratele său a început meditaţiile şi urmează să dea admiterea la medicină militară. 

„Se pregăteşte intensiv, este un băiat inteligent care vrea să ducă mai departe visul Aurei. Suntem mândri de ea, vedem că este apreciată, dar este nedrept. Ne-am constituit parte civilă într-un proces, vrem să se afle adevărul şi să fie luate măsurile necesare. Nu a fost o simplă moarte într-un accident, tot ceea ce s-a întâmplat ne-a zdruncinat, este foarte greu să treci peste“, a explicat Adriana Ion, sora Aurei.