Ţiganii din Sadova s-au integrat. La Milano!

Sute de ţigani din satul lu' Leana lu' Pârţag s-au mutat la Milano! Originile au fost de mult uitate: "Cică am fi ursari, dar avem accent de căldărari", spun înţelepţii comunităţii.

Sute de ţigani din satul lu' Leana lu' Pârţag s-au mutat la Milano! Originile au fost de mult uitate: "Cică am fi ursari, dar avem accent de căldărari", spun înţelepţii comunităţii.

Cunoscută mai mult datorită celebrelor personaje create de grupul de umor "Vacanţa Mare", comuna doljeană Sadova, unde locuiesc aproape două mii de rromi, seamănă, de ceva vreme, cu un orăşel italian.

Şoseaua principală, dar şi cele câteva uliţe laterale sunt pline de scutere marca Piaggio şi autoturisme înmatriculate în Italia. Bătrânii satului au fost "motorizaţi" de copiii plecaţi la muncă, majoritatea în zona Milano. Şi casele, altădată sărăcăcioase, au început să se transforme în vile.

Majoritatea consătenilor lu' Leana lu' Pârţag, Costel, Axinte şi Lila locuiesc, mai nou, în Italia, cu precădere în Milano. Dintre cei aproape 1.800 de rromi din Sadova, aproximativ 35-40% sunt plecaţi în străinătate, estimează Gheorghe Oiţă, consilier al primarului din partea etniei. Atunci când "talienii se întorc din <> (Occident - n.r.), în vacanţe sau de sărbători, Sadova seamănă mai mult a orăşel peninsular.

Şoseaua principală şi cele câteva uliţe laterale se umplu de maşini înmatriculate în Italia, creându-se chiar ambuteiaje. Nici scuterele marca "Piaggio" nu lipsesc din peisaj, mai ales că bătrânii satului au primit şi ei câte unul cadou de la copii, pentru a se deplasa de ici-colo, cu treburi.

Gospodăriile sărăcăcioase de acum câţiva ani, fără garduri, nu prea se mai regăsesc în peisaj, iar casele netencuite, fără uşi şi ferestre, în care locuiau câte trei generaţii dintr-o familie, s-au transformat în vile.

Consilierul Gheorghe Oiţă, licenţiat în Psihologie la Universitatea Bucureşti, ne spune, sub cuvânt de onoare, că rromii din Sadova nu fură, ci muncesc cinstit, majoritatea chiar şi legal, la Milano. Mai mult, unii sunt şi patroni, înfiinţându-şi firme de construcţii şi renovare, dar şi de transport mărfuri şi persoane pe ruta Milano-Sadova. Sunt ursari, li s-a spus din bătrâni, dar, "după dialect, mai mult căldărari".

Comunitatea de rromi din Sadova s-a format în urmă cu aproximativ o sută de ani, odată cu înfiinţarea Domeniului Coroanei, unde rromii au venit să muncească în agricultură. După cel de-al Doilea Război Mondial s-au transformat în cărămidari, cei mai săraci dintre ei practicând meseria şi în ziua de astăzi.

S-au integrat în Sadova

Rromii din Sadova mai spun că s-au integrat perfect în comunitate. Ba chiar, în localitatea doljeană se fac şi nunţi mixte, iar copiii rromi sunt buni prieteni cu cei ai românilor. Până şi cel mai bun prieten al fiului primarului Vasile Jianu este de etnie rromă, susţine edilul. În alte cazuri, mai multe familii de rromi au înfiat copii români ai căror părinţi şi-au pierdut viaţa. Asta mai ales după cel de-al Doilea Război Mondial.

Unul dintre cei mai înstăriţi rromi din localitate, Petre Mureşan, a înfiat în anii '70 o fată româncă, de altfel singurul său copil. Edilii, dar şi reprezentanţii etniei spun că mai sunt totuşi şi rromi foarte săraci, iar statisticile confirmă: aproximativ 1.300 de localnici, între care aproape 400 de rromi, primesc ajutor social. Printre ei, Marin Fărâmiţă, care are opt fraţi şi şase copii. Trăieşte cu soţia şi copiii, care au între doi şi nouă ani, într-o căsuţă care aparţine soacrei.

Familia se întreţine din alocaţiile copiilor, ajutorul social şi vânzarea de cărămidă. Aceasta nu mai este însă căutată aşa cum era pe vremuri. Şi-a încercat şi el norocul în Italia, chiar în vara acestui an, însă a revenit acasă, căci nu a găsit de muncă.

"Am mai rămas şi cu 1.000 de euro dator, cât a costat drumul dus-întors. N-am găsit de muncă şi nu am mai putut sta degeaba pe acolo, că-mi mureau copiii de foame pe acasă. M-am întors la ocupaţia de cărămidar", mărturiseşte, dezamăgit, Fărâmiţă.

Îşi trimit copiii la şcoală

Rromii au început să realizeze că educaţia este singura care le poate asigura un viitor copiilor, aşa că majoritatea îşi trimit "puradeii" la şcoală.

Mai există şi cazuri în care copiii rromilor lipsesc des, dar, în principiu, aceia mai săraci, care trebuie să îşi ajute părinţii la făcut de cărămizi.

Cu toţii ar vrea să-şi vadă copiii la liceu şi, dacă se poate, la facultate, însă tot restricţiile de ordin material creează impedimente. Cel mai apropiat liceu este la Craiova, la 55 de kilometri, astfel că elevului/studentului îi trebuie bani de cazare, haine, masă etc.

Liderii oportunişti

Om cu studii superioare, Gheorghe Oiţă a identificat şi câteva dintre necazurile întâmpinate de rromi în încercarea de a se integra: "Mulţi dintre rromi au un complex de inferioritate în relaţiile cu românii. Au din start de pierdut". Consilierul Oiţă nu menajează nici liderii etniei: "Unii dintre liderii noştri au câte trei mâini şi iau cu două în propriul folos.

Ca şi la români, şi între rromi există oportunişti, care îşi văd doar propriile interese şi nu fac nimic pentru comunitate. Mai sunt alţii neputincioşi, limitaţi din punct de vedere intelectual, care s-au autoproclamat în fruntea unor organizaţii politice ale rromilor, pentru simplul motiv că au bani.

Alţii s-au autoproclamat împăraţi, regi, imperatori şi tot aşa. Tragedia este aceea că negociază cu autorităţile, chipurile în numele tuturor rromilor, şi bat câmpii. Nu aduc în discuţie problemele concrete, nici nu le cunosc, nici nu ştiu să le expună".

Rromii din Sadova

Pentru rromii din Sadova care muncesc în Italia, soluţia unei vieţi mai bune este munca în străinătate. Pentru mulţi cetăţeni români, fie ei de etnie română sau rromă, migraţia legală poate fi o soluţie de supravieţuire sau pentru îmbunătăţirea nivelului de trai. O strategie de întâmpinare a acestei nevoi ar trebui să cuprindă o serie de măsuri concrete.

Una dintre acestea ar fi încheierea unui acord referitor la schimbul de forţă de muncă între statul român şi statul italian, după modelele deja existente: România a semnat astfel de acorduri cu ţări precum Ungaria şi Germania.

O altă măsură ar fi extinderea activităţii Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă, în sensul simplificării procedurilor de lucru în străinătate şi al creării unui mecanism de informare sistematică şi consistentă a cetăţenilor români interesaţi de munca în străinătate.

De asemenea, asistarea cetăţenilor români care doresc să lucreze în alte ţări ar trebui să fie o strategie, iar nu o întâmplare fericită.

(Delia Grigore, Profesor etnologie rroma Universitatea Bucuresti)