Societate civilă, trezeşte-te!

Jean-Michel de Waele, prof. dr., şeful Catedrei de Ştiinţe politice a Universităţii Libere din Bruxelles Cei mai optimişti ar putea argumenta că mai multe ţări care au aderat în

Jean-Michel de Waele,
prof. dr., şeful Catedrei de Ştiinţe politice a
Universităţii Libere din Bruxelles

Cei mai optimişti ar putea argumenta că mai multe ţări care au aderat în 2004 au cunoscut destabilizări importante în sistemul politic: criză politică majoră în Ungaria şi în Cehia, intrarea extremei drepte în guvern în Slovacia şi în Polonia, cu o instabilitate guvernamentală importantă în ultimul caz. Cu toate acestea, România apare în acest peisaj nu tocmai încurajator ca un caz special. De fapt, în niciuna dintre aceste ţări postcomuniste, jocul democratic nu pare să fie atât de mult pus sub semnul întrebării.

Nicăieri criza nu este atât de profundă şi nici instituţiile nu au fost puse atât de mult sub semnul întrebării. Dacă s-ar fi putut percepe cel puţin o adevărată dezbatere politică privind viziuni diferite asupra societăţii sau asupra modalităţilor de a rezolva problemele ţării sau asupra proiectelor privind societatea românească de mâine, ne-am fi putut consola estimând că este vorba de o criză salutară şi purtătoare a unor alegeri cruciale ca pentru toate naţiunile democratice care trebuie să le facă din când în când.

Din nefericire, acest lamentabil spectacol politic pe care ni-l oferă elitele politice române nu are decât foarte puţin în comun cu aceste mize, deşi ele sunt reale.

Ceea ce se întâmplă seamănă mult mai mult cu o luptă între grupuri politicofinanciare care se bat pentru puterea politică, levier important pentru a-şi consolida controlul asupra economiei ţării. Partidele politice nu reprezintă interesele sociale cum trebuie s-o facă sistemul democraţiei reprezentative, ci ele sunt instrumentele de interes economic. România care voia să se alăture Europei seamănă din ce în ce mai mult cu America Latină a anilor "70-"80.

Niciuna dintre cele două tabere nu posedă o mare credibilitate pentru a apăra stindardul democraţiei pe care l-ar ameninţa cealaltă tabără. De câteva luni, aceste tabere sunt protagonistele acestei reprezentaţii teatrale ridicole şi ruşinoase care pun în pericol funcţionarea democratică a României. Jucându- se cu instituţiile, acestea sunt slăbite, deschizând poarta tuturor modificărilor <> necesare pentru a rămâne la putere sau pentru a o recuceri.

Nu numai că deschid calea partidelor populiste şi extremiste, dar în plus arată cetăţenilor că politica se rezumă la un mărunt joc cu reguli schimbătoare, care nu sunt utile decât unei mici caste îmbogăţite.

Cum se poate crede că aceste dezbateri din ultimele luni sunt în interesul cetăţenilor români? Aceştia rămân confruntaţ i cu dificultăţi considerabile în special în micile oraşe şi în sate. În faţa situaţiei încă dramatice în care trăiesc anumite segmente ale populaţiei, spectacolul este indecent şi dezesperant.

Dezesperant pentru că nu se văd apărând formaţiuni politice sau cetăţeni organizaţi care să reprezinte noua Românie care este pe cale de a se naşte. Unde sunt noile elite politice purtătoare de valori ca democraţie, compromis, toleranţă, etică? Unde sunt europenii moderni? Ce împiedică trecerea de la o lume la alta? Trebuie constatat că modernizarea economică a României, care este incontestabilă, nu se traduce încă printr-o modernizare politică.

Este mai mult decât timpul ca cetăţenii români să intervină în dezbatere, să se organizeze şi să dea naştere societăţii civile. Este timpul ca aceştia să forţeze elitele politice să facă în sfârşit Politică şi să se pună în sfârşit în serviciul ţării.

România care voia să se alăture Europei seamănă din ce în ce mai mult cu America Latină a anilor "70-"80
Jean-Michel de Waele